Inainte vreme la radio era prezent Minoiu, minutul si scorul. Ce s-o fi ales de omul ala? Apoi, a venit Arhire, fiul sau ia acum interviuri caznite la sfarsit de partida. Despre marii crainici sportivi, cu Ghitulescu in frunte, ce sa mai spui, cu Domozina, cu Victor Ion Popa, mereu de la Cluj, cu Secosan. Apoi altii mai mici, Eftimie Ionescu, Radu Urziceanu, Satmari, Pumnea, Graur, ai specializati, Tanasescu, Groman, la rugby, Diamantopol, la hocheiul lui Ragulin, Emanuel Valeriu, la tenis, cu vocea lui ca o duminica insorita, sporturi pe cale de disparitie la noi, pana si coborand la alde Coca-Cola sau Coca-Cosma Teoharie, cum il chema, care era un impiedicat, dar se chinuia si el, muncea, vrea, nu putea, dar vrea – parca ii mai ai si acum in auz! El, ultimul, comentase finala cu Steaua, in 1986, ca Topescu se apucase de vorbit in dodii si neintrebat. Totusi, ofiterul Topescu, chit ca divaga si te plimba prin toate subsolurile artei si te mai informa pedant si pe unde a mai mancat el un snitel si ce culoare aveau patinele era oricum cel mai bun, mai ales in lipsa de altceva, trebuie sa o recunoastem cinstit. Unde ne sunt comentatorii de antart ? Astazi avem parte de umpluturi, de improvizatii sonore, de insi care nu stiu nici ce se intampla pe teren, nici ce trebuie sa-ti spuna tie, in limba romana standard, dart e informeaza cat a costat cutare. Oribila ideea de a-I lasa pe astia de pe prostul trash Proteveu, alde Prosti Motanu, Mandibula Vasile si Miauronica. Cultura generala de nivelul bacalauretilor astora de ultima serie, voci grunjoase, minte boccie.
Si din pacate peste toate se remarca lipsa spiritului de competitie si a spiritului de echipa, chiar la jucatori tineri, abia mijiti din iarba junioratului, se vede apatia generalizata. Daca va uitati bine la ceea ce se intampla cu sportul romanesc de douazeci si mai bine de ani incoace, va luati cu mainile de cap. Nu mai avem nici performante, fratilor, nici tragere de inima! Toti ai nostri joaca atat cat sa fie vazuti de vreun prapadit de impresar si numai pentru bani si pentru plecat afara! Si sportul, ca fenomen social, arata fata si starea societatii noastre de azi, multilateral destramate! Iar cacairea asta pana la gasirea unui antrenorache din exterior seamana a alegerea de primar la Penelea.
Sportul rege – etichetat asa inca de pe vremea de dinainte, hai s-o numim a Vechiului Regim! – a sucit mintile multor oameni cu mintile destul de usoare. Pe de o parte era cam singurul spectacol defulatoriu, pe de alta era cam singurul mijloc de a evada pe scara sociala sau singurul mod de a mai iesi dincolo de frontiere, de a mai calatori. Statul folosea prilejul, propagandistic, pentru a demonstra superioritatea propriei oranduiri. Observati ca nu ma opresc la exemplul nostru, caci SUA procedau identic si acum continua acelasi traseu.
Ca sportul, ca palestrica sau ghimnastica, este deosebit de util, o stim de la vechii greci. Primii dintre modernii care au acordat o sansa miscarii au fost englezii, prin colegiile lor. De acolo deriva si fotbalul-rugby, ca mijloc de expresie, iar americanii, preluand in intregime sistemul englez, au dat si burse de merit sau scutiri de armata. Sigur ca intram aici si intr-o cultura a trupului, intr-o redescoperire a lui, dar nu suntem sociologi si nu ne aventuram mai departe de cat de tin curelele. Bagam de seama ca una este activitatea sportiva din scoala sau cea de masa si cu totul alta este profesionalismul gladiatoricesc, contorsionat politic. Miscarea de cu zi cu zi, de sfarsit de saptamana este un obicei normal, si din pacate cam pe cale de disparitie, al omului modern si postmodern. Spectacolele din arena si mai ales partidele oficiale de fotbal sunt transformate in adevarate corride umane pentru care se pregatesc, deseori tragand pe sfoara insasi viata participantilor la traficul cu mingea, armate de antrenori, psihoterapeuti, maseuri, functionari, medici, gazetari, oameni de afaceri si de influenta. Pentru toti astia, sportivul este un simplu cal de curse tesalat, bine hranit, bine odihnit, bine dopat. Dar si extraordinar de bine platit, chiar inuman de bine! Ce exemplu poti oferi tinerilor necopti la minte prin devoalarea parcursului vietii unor derbedei ( de cele mai multe ori ) proveniti din cele mai umile medii, ce ajung la sume astronomice cu care isi cumpara fotomodele, masini de lux si ceasuri foarte scumpe, ce arata de altfel aceeasi ora ca si alea la kilogram, produse in Taiwan? Unii chiar vin de propun extirparea sportului de performanta dintre indeletnicirile omului actual. Mai mult, cred ca peste cincizeci de ani sau o suta, fotbalul va obosi el insusi si nu va mai fi atat de bine prizat, dar va aparea altceva, caci nevoia animalic-umana de circ nu va putea fi extirpata din cromozomii nostri.
