S-a schimbatara conducerea, si pe buna dreptate si slava Celui de Sus, la ICR. Patachinevici ala, ca mi-e si scarba sa-i scriu si numele, era o simpla nulitate, un articlier banal si atat. Fusese impus cu scandal, cu ajutorul capitanului Soare, de va mai amintiti! Baietul se pare ca este zdruncinat la scufita, mi-au spus multi colegi de-ai mei care l-au cunoscut, se zice ca isi cumpara reviste porno, e amator de peep-show-uri, de altminteri este specialist in oja de pe destele de la picioarele puscariasei de drept comun, Nuntica Woodrea, in nimic altceva! A ouat un fel de brosura despre Dante care nu spune absolut nimic. Si-a mai si tradus-o, a dat-o la recenzat si nu a scris nimerica despre. Pe acest prostut il amana mereu din pagina, la Contrapunct, Gelu Iova, de bine mi-aduc aminte. De fapt asa ceva si este, bietul de el, un vesnic aspirant la posta redactiei.
Ei bine, oameni buni si stimati telespectatori, si a aparut asta pe neste taburete alaturi de un debil cu papion de plastic si sandale, fara clop, cum vin ardelenii la piata, sa vanda telemea cu puchini si rulada de curcan, un oarecare Rages Tampan, care nu a fost si sper din suflet sa nu fie niciodata nimic la TVR! Totul transmis dintr-un garaj tapetat cu verze rosii pe pereti. Doamne Dumnezeule, nu am crezut ca e chiar atat de prost acest HRP! Stiam ca e o nulitate gonflata si folosita, cum spuneam, dar chiar atat de prost nu credeam a fi. A emis o tasca ponosita de platitudini, s-a laudat singur, l-a tamaiat, ca sa nu spun mai direct ca l-a lins pe noul prezident, tizul meu si dumnealui, a dat o jerpelitura de exemple cu un mazgalitor de afise si cu un actoras de Sibiu, ca salamul respectiv, un nimeni care face festivaluri de strada — ca oraselul, luat la pachet cu Luxemburgul drept capitala culturala, chiar o strada si e — si a declarat ritos si gatos ca a reusit. Ce-ai reusit, mai, baietas? Ai reusit fara loc? Ai reusit sa ne faci de ras peste tot, sa fuga lumea de noi, sa nu ne mai dea buna ziua, asta ai reusit. Ci-ca a avut programe si ca a tradus. Adevarat, programe de tradus doar pe ei, ca doar pe asta au risipit banii, pe traduceri comandate si pe recenzii teleghidate in publicatii de nisa. Ca a stat opt ani. Si? A fost impus de un dobitoc agitat si un iresponsabil national. Care si ala ne-a fost impus zece ani. Si? Nu se vede cu ce rezultate? Niste nenorociti care la randul lor au nenorocit tarisoara asta si au dat-o indarat cu cel putin cincizeci de ani, daca nu chiar cu o suta!
ICR-ul a fost o retea subterana de favoruri, de traduceri impuse si de articole comandate fara niciun fel de impact, altul decat al unui folclorism clorotic. Folclorism in sensul frantuzesc al termenului, de bizarerie, de pitoresc facil, de topeala. Plus un soi de mica grandomanie experimentala de Caracal, am mai vazut si chiar am efectuat avangarde si transavangarde ca lumea, nu fite de repetenti de provincie. Daca va intereseaza, dupa umila mea parere un astfel de stabiliment nici nu ar trebui sa existe, ministerul culturii ar trebui sa se ocupe de toate. Iar daca exista, dupa modelul fatarnic al marilor culturi, trebuie sa fie o simpla casa de cultura si el, care sa programeze lucruri interesante pentru publicul de pe alte coclauri: filme, discutii, intalniri, prezentari de carte si de alte publicatii, retete gastronomice, dansuri, obiceiuri, metehne. Institutul Francez, pe care tot il copiem, era bun pentru colonii, ministerul de resort al Frantei era cand si de comunicare, cand al Francofoniei, al raspandirii limbii franceze, vehiculul unei mari culturi, al uneia dintre cele mai importante ale omenetului. La noi, cultura tanara si in plina afirmare, s-a simtit mereu nevoia unui stabiliment de propaganda, in perioada interbelica ne uitam inspre Germania nazista, alaturi de care am fost infranti la Stalingrad, si de Italia fascista, alaturi de care ne faceam de basm asa dupa cum rezulta din proza lui Curzio Malaparte, apoi ne traduceam prin ARLUS.
Asta-i si situatia din literatura, din cultura noastra, acum. Nu mai sunt sau nu se mai produc in public, sau nu sunt lasati sa se produca, oamenii cu capul pe umeri, patura aia de intelectuali de rasa, de buna calitate, nu de cioflingari cu ifose. Nici nu mai sunt institutii de schimbat astfel de pareri. Asa dupa cum nu avem clasa medie, nu avem nici tesutul ala mijlociu de oameni cultivati cu adevarat, nu dupa ureche. Bine ca a poposit acum, la asta institutie, un om echilibrat, de buna calitate, conditie si familie, Radu Boroianu, nu un contabil de idei prafuite si mestecate de-a gata, venit cu Pluta Meduzei.
A propos, DNA-ul nu se uita si in ceea ce a lasat conducerea ICR-ului lui Patachinevici?
