Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Maretia si micimanii

Maretia si micimanii

Autor:

Sau mici manii, de persoane sedentare dar cu apetit de glorie, sau micii maniaci, ca imbecilul, eufemistic, cu mare iubire de oameni si gumilastic spus, de Gustibus Zegras, un ingaimat de cooperativa agricola de productie care a trantit o brasoava cu neofalina de-aia de diabetic, cum ii zice, zaharina, frate! Ca taman asta-i pe ordinea zilei marete, revocarea unei  amploaiate extrem de modeste. Au scris mult mai bine prietenii mei, Daniel Bejan si Razvan Boanchis, si n-am de gand sa va mananc timpul cu prosteli. Inteleg ca insasi prostia de-a personaliza Puterea ne sade in fire si in fisa postului. Nu conteaza cine ocupa vremelnic un scaun, ci important e ca sistemul sa functioneze si sa functioneze bine. Prezidentul numeste procurorul la propunerea ministrului de resort, ce mai atata. Doar nimeni altul decat Basaul a numit-o pe fatuca aiasta din provincie. Iar aiureala cu America nu e-n chestie, acolo este alt sistem si prezidentul este de fapt sef de gubern. Daca tot vrem sa-i copiem, sa luam totul, inclusiv curtea cu ai doisprezece oameni furiosi si mai ales mentalitatea lor de invingatori si de impartitori de dreptate, furata de la englezi de fapt. Fiindca, de drept, dreptatea asta presupune restabilirea echilibrului initial, ceea ce la noi nu se arata nu de la FSN citire, nici de la Nea Nicu, ci cred ca de dinainte de vremea Basarabilor si a Musatinilor.

 

Pentru mine Drept insemnau Maiorescu, Kogalniceanu,  “Junimea”, cofetaria “Tosca” si mai abitir Delavrancea. Cred  ca  auzisem si despre Istrate Micescu de la un unchi plangiu si  pilangiu din Ploesci, de fapt tot nascut in arealul raialei Ibrailei, dar trait  si  scolit in  urbea lui Nenea Iancu. Ei bine, facultatea  denumita  de Drept nu  era deloc  privita cu ochi buni in epoha noastra, aidoma  scolilor de scoteau ingineri si subingineri pe banda rulanta, tecemeuri absolvite de natantul Orbean. Baremi ai de la Constructii, din instalatori nu erau scosi! Acum, fireste, era o snobeala tipica, absolventii de Drept ieseau ceea ce spuneam, aparau legile care erau cum erau sau pledau in divorturi cu partaj. Iar ca procuror inchizitorial  aparai legea ce ti si ni se daduse ! Dar mai era ceva : pana si in vremea mea, examenul propriu-zis era precedat de un concurs de acte, prin care ti se dramaluiau originea sanatoasa, de la butuc, sau apartenenta la Securime. Plus ca existau locuri “special amenajate” direct din admitere pentru tovarasii militieni, care-si desavarseau astfel  nemasurata  lor  iscusinta ! Nu vedeti ce nume colturoase au, nesmirgheluite? Cu siguranta ca erau si ca sunt si multe exceptii, dar care confirma regula.

In ciuda astor lucruri, am avut de-a face cu oameni de mare probitate si chiar de mare iutime intelectuala,  colegi de-ai mei si nu numai.  Fiindca nu am incalcat niciodata legea si nu am pus mana pe un cap de ata care nu-mi apartine, imi permit sa am opinii. Ba, chiar pretind. Nici pe Biblie nu am jurat stramb. Ca am mai gresit cu vorba – nicidecum stilistic, vreau sa cred  fara  falsa modestie ! – spunandu-mi parerea, da, recunosc, dar  numai  in  limitele legii, caci  nu am acuzat pe nimeni pe nedrept ! Nici macar ca e prost facut gramada ordonata!

Asadar cam intelegeti ce fel de oameni misuna prin asta meserie care, de bine, de rau, se mai invata corect pe vremuri, nu ca acum, mai ales la particolere. Posed un alt bun prieten, profesor de filosofie, cunoscator de greaca si de nemteasca, nu saseasca, traitor intr-o mare urbe transilvana care, excedat de pretentiile arogante si exagerate ale multor advocatei, s-a apucat sa faca Dreptul. Acum, cica e un fel de scoala pe care o poti termina in trei saptamani, mai ales la fara frecventa sau mare distanta cum ii spune. Daca Urdea si Gurghiu sau Burghiu aia de graseiaza plicticos de parca e masina de cusut a bunicii, „Singer” (masina, nu bunica !), au terminat asa ceva, va dati seama unde suntem? „Care mi-a spart clondiru’ si onoarea reperata”! Judecatorii, dupa parerea me, sunt ai din cartile lui Samuel, adica Otniel, Aod si Samgar, sofetim, in ebraica, etc. Ai de au barba pana la plexul si complexul solar si care o fac gratis, nu pe salarii si pe pensii cumulate, imense si complet nejustificate. A proposito, vrei sa fii incoruptibil, -a, declara-ti averea si nu te apropia de arginti. Astia sunt judecatori, nu o toapa din Tiglina, tunsa cu bomfaierul, pensata cu clestele de rufe si avand voce silabisita si apretata ca a unei telefoniste de raion. Pacat ca nu mai exista meseria aia de manechin care cerea biletele de peron cu o voce joasa, raspicata! „Din  vagauna  gatului / tasneste un stol de pasari ciripitoare si verzi  / Mana isi infige ghearele / ghearele lungi cat un taur fiecare in parte,/ mana isi infige ghearele in miraj  /Ochiul suspendat priveste deznadajduita zbatere”. Nichita, v-am mai spus, cine altul.



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 15-11-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!