Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Luna imprimeurilor natange

Luna imprimeurilor natange

Autor:

In sfarsit, televiziunea se ocupa, intr-o reclama a unei farmacii, de fericire. A trecutara si Ziua ei Internationala, ca asa-i la moda acusa.

 

Fericirea e ca sifilisul, dupa cum spunea Flaubert, parca. Lucru rar,dom’le, in societatea noastra. De fapt, fericirea, care presupune déjà o alta treapta pe scara si scala multumirii, duce la creatie. Acum, la noi totul stagneaza, ba mai da si indarat. Totul este facut din obligatie, mecanic. Nici macar in anii lui nea Nicu nu se intampla asta, desi inspre finalul guvernarii lui se resimtea o oarecare apatie. Chiar la revolutie nu a existat bucurie decat foarte putin, cateva ceasuri, cateva zile. Totul a fost apoi uitat si introdus in aceeasi societate inchisa, dar fragmentata. Singura iesire era recursul la trecut, de aceea primele partide au fost cele care, din pacate, nu mai aveau nicio legatura cu domnia realitatii. Marii “inteleptuali” s-au grabit inspre liberalismul cel mai desantat, crezand ca totalitarismul si socialismul real sau cine Dumnezeu mai stie cum il numeau a fost infrant taman de aceasta idée. Un dobitoc din Caracal, un oarecare Liicheanu se luase de la bun inceput de bietii oameni si probozea clasa muncitoare ca gata, vremea ei a trecut, mai lasati-ne si pe noi! Mi-aduc aminte ca un intelectual adevarat, N. Tertulian, l-a facut de rusine si l-a tras de urechile alea de magar. Caci intotdeauna ideile inving, greseala va fi intotdeauna a lui Voltaire si Rousseau, personalitatile politice, in masura in care se ridica la acest rang, doar le aplica. Reagan si Thatcher au fost considerati artizanii saltului neoliberalist. Erau doi dobitoci dupa parerea mea, un actor ratat de mana a saptea si o fata de bacan parvenita. Unul propovaduia grabit sfarsitul Istoriei, altul se pripea in falii culturale, asa cum prin anii ’90 ai veacului de-acum trecut un descendent al habsburgilor credea ca va invia Imperiul lui de cazarme si de opereta. Un fel de amaratul ala de Quintus Fleaccus, un nimic malos de epigramist de posta redactiei, si turnator pe deasupra, care trece acusica drept senior!

Acum, prin lege nescrisa dar tavalita prin directive evropenesti si parguita de serviciile de masa, s-a dat drumul la turnatorie. Inalta fericire ! Ceea ce stiau mai bine iubitii nostri cersetori de gloriola cu dulceata de dude sub otetar si in fundul curtii, langa cotetul porcului. Ca palavramentul ala bruselez este o varza borsita, cu ulei ranced si cu otet vulgar – de la vulg! –  este cat se poate de clar. Pai, daca a sezut si a plans acolo intr-o pozitie mareata, de cazuta-n freza, ditamai Eba, amoeba vaporeanului hapsan si ceacar, la ce sa te mai astepti? Tot acolosa a eructat un polac cum ca fumeile sunt mai putin dezvolbate la bibilica decat mascurii, alt sifilitic! Aia se inghesuie acolo ca sa apara pe youtube, doar atat. Oricum, nimeni nu se uita-n gura lor. Dar noi, de aici, vedem cum latra constipat, cat de neamuri proaste sunt si cum se fac ei de ras mazarat! Nici nu mai trebuie sa scrijelesti vreun pamflet, sujetul e gata. Prostul se face singur de basm, de cum deschide orificiul bucal, sau ma rog, bucolic, n-are nevoie de vreun ajutor.

Stau si ma intreb daca vitejia asta pe care au executat-o execrabil alde Morcoviicheanu, doi securachi notorii si scarbavnici, intr-unul singur, ca magazinul Victoria-fost Lafayette ar fi infaptuit-o neste americani, frantuji ori polaci? Mai intrau in tara? Americanii l-au tinut in cusca pe unul dintre cei mai poeti ai veacului trecut, si poate nu numai, Ezra Pound, francezii nu-l iarta nici acum pe nepotul marelui Nabulione ca a luat-o pe coaja la Sedan, polonii il scot din program pe Sienkiewicz fiindca nu i-a vazut prea bine pe ucrainieni. Pai, se comparezeaza limfaticul asta despre care vorbim cu vreunul dintre ai enuntati? Nu se compara nici cu Jan Pallach, a ratat si momentul ala, cum si-a ratat totul in “demna” lui texistenta.

Sunt omusori de-astia care din pacate, orice-ar atinge, orice-ar face, se usuca sau iese stramb. Tot astfel si “prietenul” nostru. Ca sa nu mai vorghim despre Klaunus Joianis, trabantul national. Are-o mana! Nu mana lui Raducanu, ala era cineva, ci mana de seminte, “bomboane agricole”, pe care-o cumparai la inceput de meci. Sau mana moarta de la jocul de levata. Isi premiaza si el vecinii de palier sau prietenii care-i aduc cate-un peste de-ala de pus pe perete. Dupa o poheta oarecare, traducatoare din nemteste, i-a dat o insigna si sotului unei jurnaliste nemtoaice, un speaker si un metodist al unui club sportiv al Armatei. Bai nea, bai acesta, bai de namol sau cum iti spune ca-ti uitai numele, vezi ca prin copchilaria mea, la blocul din Bateriilor era o doamna de toata isprava, Tanti Froila, matura scara, liftul, ducea gunoiul la crematoriu! Avea, printre alte merite, si voce si credinta.

 



Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 19-04-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!