Agitatie mare atat pe partea dorsala dreapta a cuibului visurilor nebunatice si daramate, cat si pe partea “jurnalizmului” viespilor declamative. Obscuri si umbrosi diletanti de orice, istoricei de duzina, un fel de Juvara in devenire, hojmalai de internat, dati la barbarezi sa le citeasca alora contorul de pacura, eterni debutanti la „posta redactiei” sau la „aflam de la cititori”, damicele de traseu brazdat de tiruri bulgaresti si turcesti trec si se petrec in pas gimnastic in acest nou laborator de intuneric. Tara, un vast santier inecat de buruieni de bezna! Tot ceea ce se insira pute a patima, informatia este usoara, parerile sunt raschirate iar per ansamblu se lasa impresia de gangaveala absurda. Belferi de gimnaziu, feciori de mici eseisti de cartier, ca mai toate productele cultivate si date la cules de alde patablesi, precum si o suma de narozi scapati de sub controlul salii de oglinzi soioase din dealul fostului Palat al pionierilor incearca sa ardice in spinare un ghiozdan rezistent la intemperii. La intemperiile Deneaului, care institutie se cam strange obsesiv in jurul grumazurilor de taur ale alesilor vulgului doar la teve. Ce i-ar mana pe astia in lupta, grija temeinica fata de tarisoara? Aiurea, grija de a-si pazi salele si portofelele de spirochetul anchetei ce va sa vie! Caci nu se ezista plata fara rasplata, oricum, mai devreme sau mai foarte devreme sau mai tarziu matracuca asta de Istorie va mosi un adevar plin de aplauze. Dama de pica sau de bica? Ati vazut-o in bolboroseala smucita a zambetului tamp? Asta si-o fi facut analizele de eruptie a aramei pe fata?
Acum nu mai poti sa comunici nici macar cu salvamarii, toti si-o iau in cap si se considera buricul dezvelit al pamantului. Pana dau de lipsa de geamandura. Ca sa nu mai vorovim despre taranul ala autentic, “Marie si Marioara, ia o bata de baseball si te omoara”, cand unui viol colectiv i se cauta justificare comunala! Chiar daca persoana era de exuberanta ofilita, fapta ramane faradelege.
Ce-i aia Dreapta intr-o tara de garsoniere si de destepti de profesie la mana a doua? Noi nu am avut niciodata nice Stanga, nice Dreapta, nice Nietzsche, insusi regimul lui nea Nicu era un fel de socialism conservatorist de scena, nu avea nimic din bolsevism, era poate anost organizat, dar organizat, gunoiul era ascuns sub covor. Acum a rabufnit la suprafata, iar combinatiile, maimutarelile si snobismul de bufet de halta ne sufoca la toate etajele, pana la mansarda! Ii tinea regimul sa nu produca seminte de opera si de capodopera pe alde liicheni si blesi! Ce sa spun, de douazeci si sase de ani nu produc decat articole fara clabucul talentului si fara efect. Macar Tantalan ala a scos de la jgheab gala lui Bute!
Ei, si cum va spusei, aceste mogaldete de talas ideatic dar cu bani imprumutati de la celebrul club de priveghi dinamovibil au reusit, prin alunecare, o frauda bogat colorata de pauni din bagajul epocii trecute. Lume proasta, bre, asta-i durerea noastra nationala! Mobila si durere! Celor de dreapta nu le plac oamenii simpli, desi ei sunt facuti pe puncte, la scoli mult mai proaste decat alea muncitoresti de pe timpuri si mai ales la distanta, si trag idei din registrul legionar, ca aia erau singurii anticomunisti, celor de stanga le e frica sa nu fie asemuiti vechiului regim si de aceea se dau evropeni cu anasana si sunt taxati de LGTB. Nu poti fi, fundamental, de dreapta cand mama ti-e femeie de serviciu si tatal doi soldati sau sofer si tu iesi din gang sau din gang bang; altfel meserii onorabile, dar nu de conservat, ci de zburat din ele. Si sa mai inceteze boscorodeala lui Radu Florian, care mi-a fost profesor de socialism stiintific. Da, asa se numea materia, dar stiti ce facea la seminar? Althusser si Foucault. Dati-le extemporal boi-erilor mintii, sa vedem daca umplu una pagina?
Vine apoi, de se leaga splendid, legitimitatea lipsa la cantar. Toti umbla dupa ea, dar nu exista. De aceea ziaricii, apud prietenul Boanchis, sunt aroganti si arondati. Securistic sau material, aciuati si stipendiati de cate un sponsor, care ii mai si caruta cu avionul la cate o deplasare, gratis, care le mai ofera cate un telefon portabil, iarasi gratis, care le mai platesc de-o vacanta, tot gratis etc. Gazetarii, cei televizivi indeobste, sunt simpli anuntatori-enuntatori, nu gandesc decat dupa ce se indoapa cu scorneli provenite din telefonul mobil, caci nu intra in platou pana ce nu iau lumina si provizii de argumente firave de la tovarasu’ gradu’. Ei nu vor fi, astia de acum, niciodata Pamfil Seicaru, carele, cu toata stima, e nimerica in fata lui Arghezi! Astfel, incercand sa se legitimize unii pe altii, risca sa se faca de ras si unii si altii.
