Agitatie mare atat pe partea dorsala dreapta a cuibului visurilor nebunatice, cat si pe partea „jurnalizmului” viespilor declamative. Obscuri si umbrosi diletanti de orice, istoricei de duzina, un fel de Juvara in devenire, hojmalai de internat, dati la barbarezi sa le citeasca alora contorul de pacura, eterni debutanti la „posta redactiei” sau la „aflam de la cititori”, damicele de traseu brazdat de tiruri bulgaresti si turcesti trec si se petrec in pas gimnastic in acest nou laborator de intuneric.
Tot ceea ce se insira pute a patima, informatia este usoara, parerile sunt raschirate iar per ansamblu se lasa impresia de gangaveala absurda. Belferi de gimnaziu, feciori de mici eseisti de cartier, ca mai toate productele cultivate si date la cules de alde patablesi, precum si o suma de narozi scapati de sub controlul salii de oglinzi soioase din dealul fostului Palat al pionierilor incearca sa ardice in spinare un ghiozdan rezistent la intemperii. La intemperiile Deneaului, care institutie se cam strange obsesiv in jurul grumazurilor de taur ale alesilor vulgului. Ce i-ar mana pe astia in lupta, grija temeinica fata de tarisoara? Aiurea, grija de a-si pazi salele si portofelele cu gem de macese de spirochetul anchetei ce va sa vie! Caci nu se ezista plata fara rasplata, oricum, mai devreme sau mai foarte devreme sau mai tarziu matracuca asta de Istorie va mosi un adevar plin de aplauze.
Ce-i aia Dreapta intr-o tara de garsoniere si de destepti de profesie la mana a doua? Noi nu am avut niciodata nice Stanga, nice Dreapta, nice Nietzsche, insusi regimul lui nea Nicu era un fel de socialism conservatorist de scena, poate anost organizat, dar organizat, gunoiul era ascuns sub covor. Acum a rabufnit la suprafata, iar combinatiile, maimutarelile si snobismul de bufet de halta ne sufoca la toate etajele, pana la mansarda! Imi spunea un prieten, mai zilele trecute, „cu Gigel asta de la cultura parca imi vine un dor de Suzanica Gadea, zau asa”! Oricum, dumneaei era mai desteapta decat Urdea sau decat alte panarame de-astea de gang bang!
Ei, si cum va spusei, aceste mogaldete de talas ideatic dar cu bani imprumutati de la celebrul club de priveghi dinamovibil au reusit, prin alunecare, o frauda bogat colorata de pauni din bagajul epocii trecute. Foarte bine. Lume proasta, bre, asta-i durerea noastra nationala! Mobila si durere!
Chestiunea cu pricina se pune asa: orientali chinuindu-se sa zambeasca a radere, noua ne pasa de cum arata gardul dinspre strada, nu suntem atenti nicicand la ce-i in ograda. Celor de dreapta nu le plac oamenii simpli, desi ei sunt facuti pe puncte si la distanta, celor de stanga le e frica sa nu fie asemuiti vechiului regim si de aceea se dau evropeni cu anasana. Adeverul care ne zburleste perul de pe ceafa este ca nici ai de stanga nu sunt de stanga, nici ai de dreapta nu sunt cum se cred. Nu poti fi, fundamental, de dreapta cand mama ti-e femeie de serviciu si tatal doi soldati sau sofer, meserii onorabile, dar nu de conservat, ci de zburat din ele. Nu poti fi de stanga daca nu ai trait, la zi si zi de zi, cu creionul in mana si exigent realitatea. Nu sunt ce par a fi nici unii, nici altii. Mai mult, in problemele capitale se dovedesc de aceeasi parte a ulitei, nu din ideologie sau din programe, ci din teama de a nu pierde la electorat. Astfel, dreptacii iau masuri si greutati populiste, iar stangacii se manifesta liberal iar uneori chiar si nationalist! Vezi chestiunea Basarabiei, gestionata foarte prost inca din 1990.
Vine apoi, de se leaga splendid, legitimitatea lipsa la cantar. Toti umbla dupa ea, dar nu exista. De aceea, ziaricii, are dreptate prietenul Boanchis, sunt aroganti si arondati. Politic sau material, mai cu seama ai de sport, aciuati si stipendiati de cate un sponsor, inclusiv FRF, care ii mai caruta cu avionul la cate o deplasare, gratis, care le mai ofera cate un telefon portabil, iarasi gratis, care le mai platesc de-o vacanta, tot gratis etc. Gazetarii, cei televizivi indeobste, sunt simpli anuntatori-enuntatori, ei trebuie sa dea ora exacta si sa relateze de la fata tumefiata a locului, nu tre’ sa puie nici intrebari, nu tre’ sa gaseasca nici raspunsuri. Ei nu vor fi, astia de acum, niciodata Pamfil Seicaru, carele, cu toata stima, e nimerica fata de Arghezi! Astfel, incercand sa se legitimize unii pe altii, risca sa se faca de ras si unii si altii — vezi recenta sputa si disputa dintre Brunea-Staicu si tata aia cu voce tavlita de corespondenta anonima a unui post de nisa!
