Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » In crucis si-n curmezis

In crucis si-n curmezis

Autor:

Toata lumea este de acord ca dam din rau in mai rau, ca dam indarat ca racul. „Racul” de Ivasiuc, poate singurul roman lizibil al acestui autor interesant si ambiguu – functionar al Ambasadei americane pe directia Dinamo, zice-se – care ne-a laudat odata cu vorba „sunteti niste asiati”, adeca intelepti, la un cenaclu, invitat fiind acolo de Croh.

 

Nu despre proza romaneasca a deceniului sapte vrem a discuta, ci despre politichia romaneasca postmoderna. Inceputa cu anii ’90, cand dezbaterile la tembeliziune erau moderate de oameni seriosi. Chiar, de la Razvan Theodorescu din acei ani, Al. Stark, Nea Nelu Valeriu, trecand la O. Andronic, C.T. Popescu, pana si la Turcescu, prost cum e el, cu misie cum o fi, dar nu-i totusi un rapciugos si rapanos si rufos de linia R. Bogdan sau E. Zeicescu! Nu se poate asa ceva! Noaptea trec pe unde scurte si ascult sfaturi medicale, stiri si dialoguri cu miez pe RFI (fostul Radio Colonial, e adevarat, dar in franceza, ca de la sapte incepe propaganda in limba noastra). Ca sa ajung acolo trec foarte scurt peste Realitatea de cosmar. Acolo am auzit o chestie foarte inversunata emisa de RB asta, un dobitoc agramat si isteric din Cluj – stiam ca urbea transilvana e cuminte si domoala – care spunea cum a fost el dezamagit de profesorii de jurnalism ai lui : Cristoiu, Nistorescu, S.R.Stanescu, Horia Alexandrescu. Adeca mentorii Tirana, gazetarii in gamba, ca jurnalizm se face acusica la scoala de balast si de ascultare. Sau auscultare, de la „te auscult cu urechea”? Dezamagit cum, cu manifestarile astea spontane pe convocator pro-Securitate din Piata Victoriei. Fie vorba intre noi, despre aste evenimente Nistorescu, Cristoiu, Romosan – despre care nici nu a auzit cred – Boanchis au scris articole excelente, bine simtite, lucide. Horia Alexandrescu a fost un foarte corect si echilibrat sef de ziar, Cristoiu si Nistorescu sunt tatici in jurnalism – desi o mai dau cu bata-n balta, dar nu poti fi zilnic eminent, te mai fura peisajul sau somnul. Nu-mi face deloc placere ca-l amintesc pe Cornel N. , care a vrut sa-mi faca rau la un moment dat, dar dincolo de contrele inerente trebuie sa recunosc faptul ca o spune direct si bine. E reporter, da-l boalelor! SRS nu a fost niciodata un gazetar temeinic, mai degraba un invartit, dar nu se comparezeaza nici el cu astia de-acum.

De fapt si de drept, politicienii, ma rog, surogatul asta vorbitor de televizaur, si gazetarii, ma rog, scandalagii astia inveliti cu lacomie de publicitate, s-au legitimat reciproc. Si unii si altii – aflati in aceeasi cautare de sponsori hidraulici, cam trebuie sa dispara tinandu-se de mana. Dar nu datorita strazii, mosmondite si aia de serviciile de masa si de tacamurile secretomane. Si, mai ales, trebuie sa devina serioasa Coana Justitia. Ordonanta asta tragea ciubotele smechereste, e adevarat, unora care facusera destule smenuri, dar nici dosarele alea nu erau de priponeala adecvata, ci mai degraba niste priviri furisate prin dosul curtii dupa gainile moarte plantate acolo. Erau tupilari viclene care fagaduiau dosare mult mai suculente. Mai degraba avertismente si iesiri in decor. Faulturi de joc cu scoateri din joc. Din vremea lui Rububostes si a lui Bicisnicus nu vrea nimeni sa dezlege tainele, ci mai degraba sa inteteasca plecaciunile. O faceai pe nebunul, pogora lopata dosarului celui veridic si holbat ca sa te saturi. Dar nu era nimeni nebun sa danseze in mijlocul balciului polca pe furate. Sedeau cuminti pana la noi ordine si la noi alegeri. Justitia ca Justitia romana, judecatorii in schimb trebuie pusi la punctul cu var sa arunce cu bidineaua in bara si sa-si ceara iertare, sa raspunza, sa nu sparga din greseala clondire de mastica prima!

Va veni o vreme, dar tot natural si ghebos, cum se intampla la noi, biologic, cand nu vor mai fi judecatori cu dosar sau cu Spiru Maiorescu, ceea ce este fix acelasi lucru, caci lucra si unii si altii in acelasi sistem nenorocit. Care trebuie sa te gaseasca mai mult sau mai putin vinovat, dar nu niciodata nevinovat, chiar daca a furat leapsa asta cu prezumtia de nevinovatie si cu ascunderea sub subtioara cate unui palton sau balonzaid a faciesului de talhar! Ce prezumtie cand vezi salariul si ce-are respectivul sau respectiva in casa sau la incheietura? Cum sa se infofoleasca mecla, dimpotriva, sa fie data in vileag si de la prova si din profil si postata in toate garile si in mijloacele de transport in comun. Copiem la americani, dar aia au doisprezece jurati si morala adiacenta, cautiune dar si confiscare a averii. Cu sinceritate cascata si smerita, putin imi pasa ca stau astia la mititica in conditiile de capot preconizate de alde Baluca Perja. Nu, taica, ridicarea a ceea ce nu se justifica, in totalitate si cu ditamai camionul. Inainte vreme treceai prin piata cu pancarta de gatita, acum te dai lovit si catindezi fara noroc. O data e niciodata, abia a doua oara e recidiva! Dar cine sa gandeasca asa, alde Guiteth aia?



Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 19-08-2017
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!