Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Gongul de vata

Gongul de vata

Autor:

Circula o lista cu informatori publicata de o foaie cominternista  de pripas, de unde a fost data afara insasi redactorita sefa, pentru presupuse legaturi securistice. Eu nu inteleg de ce se da abia acum, la orden, de astia si mai ales ca ai din presa erau arhicunoscuti. Si lista-i si trunchiata. Teposu, Grosan, toti ardelenii  generatiei mele veniti in Bucuresti  pe  vremea  cand urbea noastra era “oras inchis” si dotati imediat cu apartamente si cu posturi la “Viata Studenteasca-Amfiteatru” ce credeti ca erau ? Tepi, de departe cel mai destept dintre ei, era angajat  la “Tribuna Romaniei”, gazeta pentru emigratie. Si revista era chiar buna, urmasa “Glasului Patriei”, al carei redactor sef initial fusese Nechifor Crainic.

 

Trebuie stiut ca pe vremea si pe vremurile noastre nici pana in Bulgaria nu puteai pleca fara sa dai o informare. Una-i una, alta-i alta. Asa au fost cuprinsi si Dan A. Lazarescu sau Paleologu, aproape toti cei care participau la congrese sau aproape toti cei care erau numiti de catre partidul aflat la putere si cu acceptul lui Secu la lectorate si burse, chiar sportivi ca Tiriac, dupa cum apare in cutare revista recenta. Depinde ce spuneai si cat de amanuntit, ca unii aveau predilectie pentru detalii. Si ce turnai, daca treceai dincolo  de simpla  naratiune. Mai grav este ca astazi o fac constient atatia si mai ales atatea nulitati de genul Macacovei sau Predac ala, neuropalavramentar ! Credeti ca altii, de prin alte tari, fac altfel ?

Sistemul era mult mai bine pus la punct si se baza pe dovezi indirecte. Si nu avea unul, ci cate cinci informatori trimisi la acelasi eveniment. Nici nu stiai ca esti colaborator, dar erai sau deveneai inconstient, dupa cum relateaza povestasii prezenti la acele incruntate adunari. Te intreba unul o chestie si apoi te cita in raportul lui. Au trecut treizeci de ani si sistemul securist este azi in vigoare si de zece ori mai activ si mai bine pus la punct. Dar din pacate umplut cu oameni de mult mai proasta calitate. La aproape treizeci de ani de la Revolutie pisica sau alta dihanie este aratata unora sau altora, fonctie de enteres si nimic mai mult. Plus ca e mizerabil sa tooot auzim ca legatura  unora cu Securitatea sau comunismul in sine sunt cauzele prezentului. Nu, sunt cauzele prezentei unor neaveniti dintre acestia prin diverse posturi de decizie, prin grupuri de refractie, reflectie si reflexie, prin ministere, prin administratii centrale. Si comunismul ala este insuficient analizat de o gramada de incapabili cu tafna; de fapt, cred ca a fost mai mult o dictatura de dezvoltare a unei tari subdezvoltate, poftim de si pardon de expresie!

Ei, si nu cred ca toate cazurile de asa-zisa disidenta –  asa-zisa fiindca nu au fost nici serioase, nici duse pana la capat – s-au intamplatara  si altfel decat cu voie de la Agie, unele chiar provocate, tolerate sau chiar folosite de Securitate in interes personel, ca si Securitatea aia incepuse sa-si rafineze procedeele si mai actiona cateodata si cu inteligenta, dupa cum suna insasi titulatura acestor servicii.

Vedem si astazi si mai citiseram si pe vremuri ca se eliminau avioane intregi pentru cate un cuplu sau pentru cate cineva care conta in acel transport. Acum se da cu bombardeaua ca sa se ascunza urmele. Aceeasi problema este si aici, in asta lista reincalzita si publicata de un ipochimen care in mod normal ar trebui eliminat imediat dupa folosire : profesorul Ioan-Aurel Pop, noul presedinte al Academiei Romane. Au deranjat opiniile lui si caracterizarile facute unor infimi comentatori de “Magazin istoric”, de-alde Juvara sau Boia ardeiata ala. Primul era un agramat, al doilea este un gazetaras specializat in nimic. Si, vorba unui prieten, mai tre’ sa ne excitam la conserve, nu la peste ce zvacneste pe taraba televizoarelor, la care se adauga fara indoiala  si terfelirea a tot ceea ce a fost inainte de ‘90. In sfarsit, Academia are in fruntea ei un om de carte, care stie sa scrie, care stie sa vorbeasca si care indeosebi chiar stie carte. Mare, mic, asta e treaba Istoriei si a celor care chiar se pricep, nu a unor frustrati si liichele securistoide care nu mai au somn ca nu sunt si ei/ele acolo.



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 23-09-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!