Multi din lumea asta cred ca daca prin simpla conjunctura a astrelor si a stelelor de pe umar sar in vreo foncţie e si ceva de capul lor. Nu e nimic, ei sed acolo ca sa dea bine, sa dea din devla si sa dea parandarat, la pace. Indiferent unde ar fi pusi de algoritmul relatiilor si al contextului ei nu reprezinta nimic, mai ales pentru cei care ii pun. Deseori, ca sa-si schimbe stapanul, sa-i intre in gratie astuia nou si sa mai fie lasati o data in postul ala inutil, stramba din nas si se ratoiesc la al de le-a intins mana si pomana.
Ba mai si provoaca, sa se victimizeze si sa-i atraga pe ailalti de partea lor. Tzara absurdului si a ticalosiei de Murfatlar, pronuntat Muflatar! Dupa primul sef de echipaj, un activenko de buna calitate care ar fi trebuit sa fie insa sef in anii ’70 – dar la noi modele vin mai tarziu oleaca, bre, ca doar nu dau turcii – si dupa un prefesoraş cam de liceu – dar profesor, orişicatuşi de putin, conteaza enorm elefantii cand dorm – am cazut in troaca ticalosiei extreme, pestilentiale, care ne urmareste si acum. Toate institutiile din tara asta au fost terfelite si infestate cu securici. N-ar fi nimic rau pana aici, dar astia s-au dovedit extrem de foarte prosti si, ceea ce-i mai grav, de foarte proasta calitate. Securisti si sinecuristi sunt peste tot, chiar si sinocurişti ca totul este made in China – imbecilii care stramba din nasomer trebuie sa stie urmatoarele: China este contemporana cu piramidele si cu zigguratele, cu Biblia si cu Homer, ea nu gandeste in ani, ci in secole si in milenii, pentru ea nu exista viteza, ca in vestitul cantec al trupei Sfinx, ci rabdare. Dar chiar daca sunt peste tot si in toata lumea securistii astia, au alt facies si alta scoala.
Iote asta ne lipseste noua, scoala. Nu vreau sa ne amintim ce a ramas dupa urma alora pomeniti mai sus ca ne-apuca nervii. Am avut si noi una, o scoala si am reusit s-o facem praf: cea de gimnastica. Si tot din topeala. Nu, nu din taranie sau din mahalagism, ca si astea au farmecul si regulile lor, caizii lor, romantele lor, frumusetile lor. Nuuu, din topeala de ajunsi de ultima rata, de la IRTA, Intreprinderea Regionala de Transporturi Auto. Nimeni nu spune ca din soferi si din femei de serviciu sau din vanzatoare din magazinul Tomis sau din servitoare de prin Sighii nu ies oameni de nadejde, daca-si vad de treaba si de vreo cariera, doar sa nu vrea sa traga direct la Imparatia Vizantului si la statut de diva! Si ca altii ca astea, precum matrafoxatul national, dragul de el! Daca au ajuns si ei undeva, si nicidecum prin merite, nu trebuie sa se aburce in copac cu lacomie, ci mai linistit, creanga cu creanga si cu oarece staif. Am auzit ca Basaul a avut parapon si partag pe alde Don Pedro, al de l-a inventat si pe scaunul caruia a amusinat foncţia de ispravnic. Om de caracter, ca de cazier e frate-su! Ca si astilalti de Bruxelles, varza asta calita fara ulei mult, mai mult parpalita. Ei sunt pusi acolo ca sa ridice mana, nu sa aiba idei fiindca nici nu sunt prevazuti cu asa ceva. Romania de acum nu are diplomatie si nici diplomati. Inainte vreme, in anii aia odiosi, ambasadori erau Ralea, Vianu, Stoilow, Iordan, Gafencu. Acum sunt niscai „ziarici”, dupa cum le spune prietenul meu Boanchiş, ziarici de foi judetene dupa aceleasi timpuri.
