Cum spuneam, chiar in anul nouazeci am poposit in Parisul Franciei si la un „cersetator” de la CNRS in casa am vazut cu autoritara stupoare lipsa aparatului de tembeliziune. Pe vremea aia noi ne dadeam in direct la trapezul circului perisabil si mondial. Cum adeca, sa ai tu fotel in casa si sa nu ai in fata lui cutia toxica plina de bazdaganii? Sa ai doar rafturi vaccinate cu cotoare de carti, albume si cd-uri – putine la acea data?
Ei bene, cultura de divertisment, cultura populara, subcultura, televiziunea imprima un mod de gandire uniform si diform, la pragul de jos al saraciei mentale, creeaza stereotipii, induce tentatii consumeriste, invarte lasciv lumea si promite recreatii de gandire. Ea praseste, altoieste si butaseste un alt raport social, un alt mod de viata. Asta ca teorie, ca in practica inmugurita politic ea a devenit, mai ales la noi, un fel de palnie sau de carciuma ponosita de sat adormit. Sunt pusi acolo, atat in capul trebii cat si in briza electrica din dosul curtii, de oricare Putere ar fi ea, un nor si un noroi de arendasi si de randasi cu scopul de a tesala epiderma realitatii si de a adormi in scaun. De douazeci de ani si mai bine nu s-a intamplat nimic, absolut nimic memorabil pornit de pe sticla umpluta cu tot felul de peruci stufoase si clandestine. Sigur ca functia creeaza organul organoleptic, dar niciun smiorcait de platou nu a reusit sa-si faca blazon de reputatie. Mai mult, stecla lambii diminueaza, arata cosurile si gaurile din gandirea fiecaruia. Si mai e ceva deosebit de sifonat si innorat: manipularea sordida si puturoasa. Acusica, se lovesc de peretele de bca al plangerii toate insectele eliminate din viesparul TVR, toate capusele si coropisnitele inutile ce au parazitat serile noastre bleu. Fereasca Dumnezeu de asa ceva, dar sa ridici sute de milioane de lei pe luna si sa nu-i justifici printr-o prezenta macar agreabila, e strigator la cer!
Oameni buni, tembeliziunea incepe a fi ocolita si tarcolita de tot felul de site-uri, saituri bre, tinute la vedere de niste nimurici din presa fauriti la forjele serviciilor cat mai adancate. Cred ca nu se indoieste nimeni ca peste optzeci la suta dintre semnatarii de articuluse sunt proveniti de la scoala de imbalsamare secreta a cuvantului haotic! Unii chiar recunosc, si fete tinere ce ar fi putut fi vanzatoare acoperite si de nadejde in vreo mercerie sau vreo alimentara oarecare de cartier sfarogit si sfirosit!
Astfel, un cunoscut de-al meu a fost atacat oribil, in cel mai securist mod, direct la famelie. Treburile profesionale imi sunt complet necunoscute si fac obiectul altei dispute, din alt film, dar sa te legi de nevasta, de copchil, de matura din casa si de fierul de calcat denota mahala ordinara, chiar borata. De fapt, nu amicul este atacat, ci el patimeste doar prin ricoseu. O necajita numita Cernahotchi – o fi vreun nume conspirativ sau inventat? —, absolventa de harapa, publica o delatiune a unei alte amarate, absolventa de limba mongola sau mongoloida! De fapt ele se vaita ca stabilimentul unde se oplosise reclamanta a fost preluat de institutia unde functioneaza domnul in cauza. Institutie de unde, pe buna dreptate si mai ales din lipsa de pregatire acerba, au fost usuiti faimosii aurolaci ai mintii, patablesii cu pricina! Bacilul Blescinia pestis conducea, auzi dumneata, chiar doftorate in sanscrita! Iar mameluca se crede din hoarda lui Ginghis Han! Eram prea mic, dar imi aduc aminte de un film, Mongolii, cu actorul ala cu mutra de criminal si cu neste planturoase de actrite, un film prost dar intens colorat si parca panoramic! Asa si astia! Dar cine nu stie ce insemna pe vremuri 12 B, indicativul augural al celebrului shop de trista amintire, nu stie ca toti absolventii prenotati se pregateau pentru meseria de liftier la Intercontinental! Vocatie? Pai, ar fi tradus si ei oarece, vreo surata, ar fi luptat pentru emancipare, ar fi predat, s-ar fi agitat inainte si dupa intrebuintare! Nimic, zero, vietatile au facut si ele o scoala ca sa aiba o diploma si ca sa nu le confiste minijupoanele falfaite pe ulita militia de rigoare! Nu mai vorbim despre cine-i invata si le descarca amiezile! Nu suntem specialisti in araba, nu-i cunoastem decat pe Ilie Badicut, simpaticul dascal cu care fumam la Nela, la Istorie, prin anii saptezeci ai veacului dindarat, Yves Goldenberg, intemeietorul studierii objetului, de nu ne inselam, Ioana Feodorov, fiica distinsului Virgil Candea si George Grigore, caci Geo Iorga, colegul meu de an, a facut persana in Iran!
Ravnim la recunoastere internationala, la posturi caldute si copios retribuite, dar nu facem nimic, nu scriem nici macar dupa dictare, sa ni se mai dezmorteasca mana!
