Unitern, asa am numit inca de prin 1996 asociatia care tindea sa devina un fel de sindicat al oamenilor din teatru. Am scris pe atunci o gramada de articole corosive, unele usor exagerate, recunosc, dar corecte si valabile si astazi.
Sa incepem asa: lumea romaneasca s-a dat in carti de vreo trei, patru ori in ultimul patrar-patrat de veac nou. A fost anul I al schimbarii, adeca 1989, apoi schimbarea din ’96, medalia mult visata a orizontului asteptarii care s-a terminat intr-un esec gaunos la buza anilor 2000, precum si alienarea mizerabilissima basista. Omul asta care a spurcat cu numele-i epoha si care nu merita nici macar pomenit vreodata in Istorie a infectat tot spatiul public. Spatiu si asa scormonit binisor de ranchiuni, frustrari si aflari in treaba. Una dintre ele, recte aflari in treaba, este si aceasta organizatie care ar trebui sa raspunda prompt nevoilor breslei si care raspunde dupa chipul si asemanarea sefului ei, neprimenit inca de la infiintare. Un fel de intreprindere de casa a recitatorului Ion Calamitru, care sade acum si calare peste Teatrul National! Cam mare palaria, totusi, oricat ne-ar fi de drag! Ca sarea-n ochi!
Ideea nu este deloc rea, adunarea intr-un sindicat a celor ce fosnesc si fosgaiesc in jurul scenei, in culise, prin ateliere, in secretariatele literare. Dar cu nuante. De pilda, secretarii literari de dinainte compuneau caiete de sala transformate in adevarate reviste de cultura, azi am impresia ca ei nici nu mai respira in afara unor comunicate simple asezate pe web sau pe facebook. Acum, costumierii ies din teatru si devin stilisti, multi actori devin moderatori, directori, secretari de stat, ministri. E cam mult, cum va spusei! Zico, supranumit Pele alb, a fost ministru in Brazilia, dar al sportului. Pana la infiintarea unui minister al comediei, chiar si rolul de secretar de stat e cam mare, darmite de director de teatru!? Uitati-va la Arsinel, aceasta rusine care nu sade locului acasa, este directorul unui stabiliment care chiar exista pe vremuri si avea numerosul sau public (unde mai pui ca avea si un fel de publicatie de revista coordonata de Stelica Tanase, cu acelasi nume)! Ce mari piese au pus astia? Ce repertoriu comit? Un istoricel poposit cu ultima ploaie, scrie undeva ca de fapt Teatrul National era condus de comitetul de partid municipal. O prostie, poate indrumat, cenzurat, da, dar nicidecum condus!
Un prost, l-am numit mereu pe Dan C. Mimihailescu, un recenzas care mi-a facut si mie o cronica, a emis un damf veridic: organismele, cum sa le numim, care s-au ocupat de noua programa a poporului au fost Unitern, Humanitas, Protv si inca unul de care nu o sa ma chinuiesc sa-mi aduc aminte. Cred ca ICR-ul. Cu adevarat, astia si a lor gasca au vrut si chiar au pus mana pe instrumentarul cultural-educativ, s-au laudat intre ei, au stricat niste generatii, de fapt le-au manelizat, le-au tembelizat, nu au facut niciun fel de performanta sau excelenta, dupa cum se lauda, ci si-au impartit laurii, onorurile, citarile, numai si numai intre ei. Ba unde mai pui ca au aparutara, tata, si in manuale, ca prezentareata aia cu voce trepidanta, ca trecerea metroului pe sub Piata Romana!
Dupa cum spuneam, ei centreaza, ei dau cu capatana, ei selectioneaza din ce-a dat Dumnezeu! O mai pun si pe zambilica aia de Costandinescu, fara scoala de profil, dar cu o nestiinta in ale teatrului extrem de vizibila. Plus mereu acelasi actor provincial si venit din provincie cu nume de sluga caragialiana, Chiriac, tot un fel de recitator de trei lei si organizator de spectacole de strada. Cam tot ceea ce a „realizat” Becali, completa anihilare a fotbalului autohton, se reuseste si aici, in acest sereleu. Unii oameni seriosi s-au descotorosit de aceasta pravalie de gang – ma refer la M. Popescu, autorul unei carti despre dramaturgia lui DR Popescu.
Drama este ca nici invatamantul teatral romanesc nu face prea multe parale. Recentul scandal, care nu scormoneste decat situatia deplorabila in care se afla, atata si mai mult spiritele. Mai mult titlurile decat spiritele. Chiar oricine preda acolo, oricine tine cursuri, are catedra, niscai profesori de care nu a auzit nimeni (de Velniciuc am auzit, de Florin Zamfirescu la fel, ba am fost si in casa lui, pe Grivitei, demult!), chiar oricine e decan sau rector? Nu trebuie sa fii artist al poporului, nu trebuie sa fii Pacino sau Hackman sau de Niro, sau profesor la United Artists, dar macar om la locul tau si cu glagorie. Plus o farama de talent, sa le ceri altora ce-ai facut si tu pe scandura, indrumat de vreun Ciulei. Bine ca avem alei cu stele cazatoare pe caldaram, maimutareala inutila si aia! Alt gest bananier de urbe evropeneasca!
