Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Enel, enel de aur

Enel, enel de aur

Autor:

Patru ore : atat am asteptat o echipa de interventie de-a astora de la lumina, cum ii ziceam noi pe vremuri. Cand era IDEB si nu cadea curentul atat de des. E adevarat, se intrerupea programat, se faceau economii mai ales in ultimii ani ’80, dar acum parca-i si mai si. Acum, in 2018. Parca puterea sovietelor plus electrificarea intregii tari dadeau nu stiu ce. Ca de-aia se chinuiau si americanii si multi altii sa toarne hidrocentrale pe raurile si fluviile din incinta. Da’ noi avem acum „colsentar” unde raspunde obraznic si balbait te miri cine. Care cica nu anunta si echipa respectiva. Care si aia vine de trei ori intr-o saptamana pana isi da seama ca numitul contor este din 1972 si necesita schimbare ! Patru ore si cinci telefoane. Si reclamatia are un numar de cont bancar : VF, adica Vasiliade Fastacescu1000986754321. Tine minte asta, tu, consumator cinstit! Passons!

 

Nu cred nicidecum ca noi eram pregatiti pentru reciclarea din  dechembrie 1989 ! Nici altii se pare ca nu erau prea bine preparati si nici nu aveai ce sa le ceri, fiind vorba la nivelul supragasteropode  doar de  un actor ratat si retardat  si de un mic  activist  de colhoz !  De fapt, se vede cat se  poate  de  limpede ca nu a existat  niciun  plan de dezvoltare, nu de preluare a Puterii, asta  e posibil sa fi existat pe la Trocadero sau prin alte sali de seminar de la  „Stefan Gheorgh(id)iu”. Dar cu ce oameni ?! Cu alde Hasdoio ? Si, de altfel, se vede ca singurul pregatit pentru inlocuire era omonimul  meu, tot ceea ce a urmat la toate nivelurile, de atunci si pana in momentul de acum nu a  fost nimic altceva decat improvizatie si distribuire de personaje de umplutura si „politruci” ! De care nici nu ne mai aducem aminte : Basau, Bericeanu, Dumitrescu-Moloz, Mirtea, Tusa, Gusa, Popescu, Ionescu, Popa Pripici etc. Aveam o foame indoielnica si destul de marginita de viitor, o chemare cam scalciata aruncata asupra trecutului si nu posedam persoane calificate care sa ne initieze in diversele expeditii in lumea civilizata. Nu ca nu ar fi existat, erau, si mai sunt, dar nu s-a apelat niciodata la ele sau au fost usor marginalizate. Locurile, din acea vreme si pana azi, au fost ocupate, mai bine zis astupate cu insi si inse fara vreo inzestrare deosebita  in domeniul lor de activitate, personaje slabe, traseiste si de pe traseu, santajabile si preaplecate. Care nu se mai lasa duse fiindca probabil asa e desemnul. Plus cele gata confectionate in laboratoarele de lustragerie mediata ale lui Dinamo !

S-a galopat pentru constituirea unei paturi de oameni de afaceri bastinosi, asa, rapid, in primele zile ale ametelii din iarna lui 90. Un imbecil dintre ei spune si acum  ca numai prostii nu au profitat de deschiderea granitelor si de cursul dolarului, care era sase lei sau doisprezece, cu prima ! Iertati-mi nevinovatia, dar eu recunosc ca sunt unul dintre acestia, deocheati, prosti ca noaptea, care nu chiuiau si nu trageau la pistoale ! Si de ce s-o zice, soro, prosti ca noaptea ? Ca noaptea e in primul rand frumoasa si nu se stie daca e vreo proasta ! Si, ca veni vorba, ce dara au lasat acesti mari oameni de afaceri…cu statul…statul  in picioare, picioare  umflate, tromboflebita… in urma lor ? Ca de amintrilea se supara daca le spui verde, musiu, averile se  mostenesc, se toaca, se refac la joc, se castiga sau se fura, ca meseria, care se fura si ea si mai e si bratara de aur ! Ce mai atata ? Ce-i dreptul, unii au mai facutara cate o fundatie, dar cei mai multi au facut burta si unii, Doamne fereste, ciroza ! Ca au dat de bine si s-au umflat ca broasca sau  ca  falcile  militianului-vames,  Bleaga ! Iar acum mai toti au primit „bratari” ! Si, mai nou, pleaca in Costa Rica, tara cu doua iesiri la doua oceane si cu poate cea mai buna cafea din lume !

Pripeala si nepriceperea au dat in clocot si am inceput a inghiti pe nemestecate toate legiuirile si metehnele altora. Legiuiri care au devenit peste noapte – tot noapte, poftim ! – nelegiuiri. Toti au vrut  sa fie ceva,  sa insemne, sa se arate, sa invarteasca pe deste cheile de la vreo taraboanta de mana a treia adusa din Occident; satenii plecau in bejenie la targ, acum au plecat in bejenie in alte tari unde s-au indiguit in meseriile refuzate de localnici. Spiritul provincial a dorit alte denumiri si alte insemne, alta simbolistica, deh ! Romanii, ne spune Tit Liviu ala al lor, au avut nevoie de vreo  trei, patru secole  ca sa instituie institutia cenzurii, da, a cenzurii, care se ocupa cu intabularea, cu cadastrul dar si cu ordonarea  sociala  a  locuitorilor. Primele  lucruri pe care le-am abolit au fost  ingradirea morala si legea patrimoniului ! Oare de ce s-o fi tras in muze si in muzee, pe intuneric ?



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 21-09-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!