Editoriale

Nu mai cumpar ziare cam imediat dupa ’90. Sigur ca un motiv ar fi acela ca lucram la „Scanteia”, Casa Scanteii adica rebotezata Casa Presei in fata careia nu mai sade Lenin ci o mizerie copiata de  prin reviste de-un dulgher dipsoman si imi  construiam  seturi  din primele trei, patru, apoi din mai multe cotidiene aparute atunci. Apoi, chiar eu insumi am lucrat in gazetarie si ma laud si ma cant ca am trecut prin toate palierele, de la corector pana la redactor sef. Si, mai mult, am lucrat cu cei mai importanti gazetari si scriitori romani si chiar daca nu am ramas prieten pana la sfarsit cu toti, am fost extrem de apropiat de ei la un moment dat.

Nici mari jurnalisti de seama si de-o seama cu mine nu se mai aflau si nici ca se mai afla, cu exceptia lui Bejan, Cusnarencu, Boanchis, Mircea Platon, Petria, Voncu, precum si altii de pe facebook, mult mai inteligenti decat cei care publica la comanda. Sa fim seriosi, prin anii ’90 se spunea ca sunt editorialisti importanti Vadim, Adrian Paunescu, Cristoiu, Adrian Riza, Horia Alexandrescu, C.T. Popescu. A inceput apoi sa scrie Nistorescu, parca pe la inceput cronici sportive. Jurnalism au inceput sa faca aproape toti colegii mei de generatie, simtindu-se eliberati de prejudecati, dar indraznesc sa spun ca fara mult aplomb. Acum, toate fatele cu „Stefan Gheorghiu” pe stil nou, SPA-ul ala, sau fostele macaragioiace sau aprozariste sau surori medicale si fostii chiftelari sau tecemisti, toate si toti securachii complexati se cred editorialisti. Ati vazut cum ies la iveala increngaturile si daca un sef de debit de tutun dintr-un amarat de orasel din Moldova este marele Iago al perioadei, ne aflam cu multe leghe sub nivelul lui alde Bostandaki si Caracudi ! Edgar Bostandaki, zis Turturel, precum baietul stramb al securistului aluia de santier, nu dadea Premii de Excelenta !

Fireste ca jurnalismul este o specie efemera, poti sa-l folosesti si sa-i preiei caznele, slabiciunile si putinele realizari in meseria ta, dupa modelul Capote sau Hemingway sau Cezar Petrescu. Dar si din trei fraze despre ceapa e necesar sa se vaza ca ai ceva in cap, o farama de idee, chiar si tampita, dar idee, o conceptie despre ziua de azi. Foarte multi editorialisti scriu despre nimic, despre cate-un fapt divers fara sa aiba gandire de scriitori sau macar de jurnalisti. Iaca, astia sportivi, ziaristii de resort, nu au intuit ceea ce se vedea de la bun inceput ca Franta s-a menajat in permanenta iar Portugalia a invatat mai bine lectia Italiei (de fapt si acolo inventata de un argentinian!), adaugand un plus de tehnicitate, „mestiere” se cheama in limba lui Dante ! Un profesor isi da seama de ce alumn are in fata din primele fraze, un scriitor se vede sa-i scriitor si daca scrie mercurialul ! Citesc editorialisti care poseda calti in fraza si, implicit, in gandire. Sunt subiecte care nici macar la o bere nu au haz sa le incepi, sa le aduci pe tava. Mai bine iei trei mici cu painea lor, cartofi prajiti si cascaval cu piper!

Am predat jurnalism si pentru asta intrasem din nou intr-o perioada de citit o carte pe zi, ca intr-a unspea. Si nu numai de la noi. Atunci mi-am dat seama ca partea de gazetarie a multor scriitori romani este foarte slaba, chiar puerila. Daca dinGalaction, pana si din Ilarie Chendi dezlegi ceva despre perioada lor, din multi congeneri de-ai mei nu intelegi nimic, nici macar de ce-au trait. Nu tu sucituri de fraza, doar vorbe goale asezate cu frica de a nu fi considerati incorecti-politic, deci autocenzura idioata pe invers decat in Vechiul Regim, mult si anost discurs direct, injurii far pic de umor. Se vede o anumita voiosie locala, dar nicio viziune asupra Istoriei, asupra lumii de azi, vreo abordare indrazneata, macar vreo incercare de asa ceva. Nici macar citate, ca tot suntem o generatie livresca, sigur nu cum zice Camil Petrescu. Ma rog, suntem cativa scoliti mai bine. Dar chiar si asa, nici Zaharia Stancu nu avea mari scoli, intrerupsese, terminase un Drept, acolo, si el, dar „Sarea e dulce”, aparuta in 1955, care grupeaza articole din anii 1934-36 este un adevarat roman, puternic, oblu, butucanos, cu atitudine serioasa.

Intotdeauna  m-am intrebat  de unde ies asti analisti si activisti poliftici, din eprubetele caror laboratoare? Cine impingea societatea civila la discutii in sala de la Cotroceni, va mai amintiti? Ii dadea scaunul la o parte, ca unui provintial venit la teatru cu nefasta, precum Mos Tache, nu? Dar Radio Zambilla, cu ce banuti s-o fi facut? Emisiunile alea de la televiziune, infiorator de proaste, mosmondite de acest idiot, Boliftu Muhaiu, cu vorba lui adormita si cu inteligenta-I  unei glastre de limba soacrei,  ore-n sir cine sa i le fi dat ? Eheu, de-aia da Rapidul faliment, ca sa creasca Dinamo Finante-Banci? N-ar trebui sa-si faca mea culpa TVR-ul ca ne-a agasat cu un asemenea prost lugubru? Nu neaparat seppuku, desi n-ar strica macar incercarea.

author avatar
Nicolae Iliescu
432 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger