Distribuitorul de cucuta sau Ciurlinii Baraganului

Pe o canalizare de nisa, o anonima blonda a avut neste invitarisiti care s-au ciondanit baieteste. Ce sa spui, secvente de-astea – desigur, absolutamente impardonabile, nu numai regretabile -, au erupt si pren alte studiouri, mult mai simandicoase. Si s-au intamplatara si pe la case mari, chiar foarte mari. Si ce-i cu asta ?

Nimic, ce sa fie. Se vor lua masuri si greutati, se vor consuma vorbe in nestire, se vor mototoli prietenii si se va reintra in normal. Facand parte dintr-o uniune de creatie destul de recalcitranta, fiind eu insumi coleric si iute la vorba aspra sunt familiarizat cu astfel de iesiri. La scriitori mai sunt cum mai sunt, dar sa te fereasca Dumnezeu sa ai un teanc de opinii separate la plasticieni, mai ales la sculptori, ca aia lucreaza cu dalta. Michelangelo oare de ce avea nasul spart ? Sigur, sa pastram proportiile, nu toti suntem uriasul florentin, dar mai sarim calul. Cu sau fara manere. Mai dai, mai primesti, mai cheltuiesti, mai incasezi, ca-n viata. Te mai bati in parte, cum se zice, te mai impaci. Cea mai frumoasa tranta verbala la care din fericire am asistat a fost cea dintre doi buni prieteni, Fanus Neagu si Constantin Toiu. Mostra de picanterie si de artificii verbale. A durat un sfert de ora si s-a terminat in spate, la bufet. Atunci mi-am dat seama ca si Toiu e tot din Sud, din Baragan. Stia cu vorba !

De Arghezi nu mai pomenim, ca nu vrem sa mai umblam la genii. Sau de Brancusi  sau de Eminescu, aceeasi categorie. Sau Barbu, ambii, si Ion, Dan de fapt si Jenica. „Stia sa-njure bine si cantice de rusine”.

Sigur, intr-o lume aseptica, ordonata, eleganta, de cavaleri si de lorzi, asa ceva se trateaza prin indiferenta sau prin duel. Cel mai nimerit gest si poate singurul este intoarcerea de profil. Chiar daca adversarul te provoaca inadins, ca in cazul nostru. Nu faci ca Zidane, ca pierzi Sampionatul mondialicesc ! Dar nu facem parte din lumea aia.

Cel mai ridicol lucru apare abia acum : bicisnicii si derbedeii sar la beregata moralei, se tanguiesc si au temeri, se incrusteaza si ei printre oamenii de onoare. Asta si vor, respectabilitate, ceva de care nu or sa aiba parte niciodata, vorba unei bune prietene. Exemplu fara gratie, dar cu greata este cel care ne-a dat indarat cu cel putin cincizeci de ani, „cel mai prost individ care a traversat Piata Victoriei”, apud Nea Fanus, numitul Base, derbedeul absolut, neghiobul in chip de docher, naparca migratoare, animalul politic in stare sa-si zebreze cu cureaua nevasta si nefastele fiice, fratele unui puscarias de drept comun, matrafoxatul national ! Cum isi permite imbecilul si analfabetul asta, care n-are nicio meserie – a fi sofer de vapoare este doar un hobby ! – sa-l califice pe Mirel Palada ? Boul baltii politice pline de putregai, de minciuni si de infamii crede ca are dreptul sa se exprime, sa aprecieze in putinele lui cuvinte mostenite si mosmondite din hruba ce l-a fatat la gard comportamentul unuia care ii este superior din toate punctele de vedere, inclusiv la priza directa aplicata la jugulara ! Lui CTP, care mi-a fost si prieten candva si prieten bun chiar, ii amintesc cum l-am oprit sa-i traga un pumn in gura lui alde Cistelecan la prima noastra intalnire a ASPRO, de la Teatrul de Comedie. Sigur, mi-amintesc si cum m-a oprit el sa-i dau cu usa-n cap lui Dan Stanca,  tocmai ce se inventase anticomunist si prozator ! Asa-i in viata, ca-n literatura. Iar in politica e si mai si !