Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Cazuri de calamitate publica

Cazuri de calamitate publica

Autor:

Televiziunea asta Romana, de se mai numea si Libera, ca taxiul, prin 1990, s-a napustit in casele noastre cu o furie de viitura, de tsunami informational si cu dorinta de a le deslusi si de a le colora pe dumnealor, ungherele cele mai ascunse ale realitatii.

 

De la bun inceput au aparut emisiuni obeze de sute de minute,  unde nu se facea nimic altceva decat se sporovaia ore in sir. Pe urma a aparut o epidemie de posturi teve perfect inutile si nici macar specializate – in Franta, televiziunea publica are doua canale generalizate, mari si late. Pana si emisiunile alea de varietati cu  public, copiate din anii trecuti, erau atat de intinse si atat de ancorate in prezentul extrem de trivial al momentului, incat radeai cu dintii stransi. De altfel, acum, la o selectie oarecare a unor scheciuri din anii 90, ne dam seama de cumplita imbecilitate a textelor si chiar si a unor performante actoricesti. Nu vreau sa zic virba rea, dar pana si Nea Tomita, saracul – oricum cel mai bun dintre ei de foarte departe – are doar cateva replici memorabile.

Apoi toate emisiile televizate au fost mereu un prilej de captare a atentiei si de legitimare a existentei. Persoanele publice au umplut locurile respective fiind simpli actanti ai unei scenete scrise dinainte si atent datate. Sefii institutiei s-au perindat politic si securistic pe stil nou dupa anul 2 005, anul de debut al rebutului de Basau. Acum, in locul unei amarate venite de la Iesi care in mod normal trebuia sa fie impiedicata sa se apropie la o distanta mai mica de doua statii de Strada Pangratti a sur-venit un fel de secretara-dactilografa care ci-ca a sezut pe langa Sarbu. Si Sarbu asta cine iaste ? Un oarecare operator de la „Sahia”, autorul catorva metraje de propaganda.  Dupa instalarea asteia au reaparut fosilele :  Boda, de la „Stefan Gheorghidiu”, Tatulici, desenatoarea Almasan, baietul de pravalie M. Radu, caznitul Patraru  si inca multii altii care se stiu ei. Goana dupa rating a falimentat TVR-ul inca din anii ’90, acum sunt adusi tot felul de impostori sa umple orele si minutele disponibile. Aceeasi Marciuc, superinfantila sarmana de ea, va mai da un chix antologic la un nou concurs de „cantaciosi” – marca inregistrata de prietenul meu, Razvan Boanchis – numit Neuroviziune. Pana si transmisiile de sprot, cele mai serioase momente ale TVR, trebuie ascultate cu sonorul la minimum caci sunt comentate de niscai analfabeti, in genul Olaienos ori Alexoiu.

De aproape treizeci de ani noi tot batem pasul pe loc si nu putem iesi din cliseele confortabile in care ne-am asezat.  Pana in prezent o societate naturala nu a pornit inca in spatiul nostru mioritic si implicit nu e de gasit niciuna din formele impuse sau asumate pe nemestecate. Oricat s-ar strofoca alde Cosea sa ne explice capitalismul, tot profesoras de economie politica de liceu comercial ramane.

Ca in Realitate, a carei imagine este insasi tembeliziunea ! Nu exista oameni politici, caci nu sunt scoli adevarate de asa ceva, nu exista oameni de televiziune, caci iarasi nu sunt scoli de asa ceva. Daca si Capatos preda undeva sau daca si Mandruta e prefesor, ne-am lamurit. D. Negru nu o fi si el ? Sau Esca, despre care imi spunea bietul Costi Stan ca luase 2 (doi) la „Jurnalismul” lui Mitu Coman ? Sau aia de la „Prima” si „Kanalizarea Deh” ? Radem de mediocritatea clasei politice, evidenta cu asupra de masura in 90% din cazuri, dar nu vedem si crasa imbecilitate, pe multe spatii, a clasei „media” ! Moderatorii, isterici si plini de ifose, in foarte multe cazuri, nu-si fac niciodata un plan, un desfasurator, uita de unde au plecat, nu se pregatesc, nu urmaresc un raspuns, nu se documenteaza, de cele mai multe ori improvizeaza, ca in jazz. Nu sunt avertizati nici invitatii, nu li se spune tema, poate nu li se anunta nici componenta din studiou, ca nu-mi explic iesirile „cavernoase” din ultima vreme, confruntarile complet fara sens. Aparitia seara de seara demonetizeaza, nu-si dau seama copchiii astia si hermeneutii prezenti pe toate canalele ? As mai avea ceva de adaugat : incrancenarea asta neplacuta si orgoliul mascat par interesate, nu interesante ! Analistii astia primesc ceva pentru evolutiile lor silnice si zilnice ? Sau si le platesc, cum se procedeaza la mari ziare din Occident ? Si ce rost au ei, ce decripteaza, sunt calificati pentru asta, stiu a citi donele, cartile, subcartile politicii ? Din pacate nu s-a ivit absolut niciun comentator destept nu numai al vremii pe care o traversam in fuga, dar nici al timpilor trecuti.

La final, remarc ciudatenia tuturor prezentatorilor , dar mai ales de meteo, care se prezanteaza de parca ar iesi vreodata din anonimat, apoi ticurile verbale, „okey”, „pe cale de consecinta”, „doamnelor si domnilor”, „vorbim despre”, „cu subiect si predicat”, plus dezacordurile „in studiourile Realitatea TV”. De ce nu „Realitatii”, ca asa e genitiv-dativul ? Ca acolo troneaza cele mai imbecile figuri ale neamului romanesc dintotdeauna.


1 Comentariu la Cazuri de calamitate publica

  1. c baltazar

    Intotdeauna articolele domnilor N. Iliescu si R. Boanchis sunt la subiect si piperate din belsug la adresa prostovanilor din toate domeniile de activitate din ziua de azi. Problema este cum sa mai scapam de asemenea specimene care au umplut media romaneasca. Iti astupi urtechile cand auzi moderatoarele la televizor cum intervin, cum pun ele cate o intrebare si cum intrerup imediat pe cel ce comenteaza si trec la cu totul alta intrebare, ca nu mai intelegi nimic din ceea ce se vrea a se discuta. Cand urmaresti transmisia unui meci de fotbal inchizi sonorul pentru a urmari in liniste meciul. Deci cum scapm de prostanaci ?


Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 21-11-2017
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!