Nu stiu cum se amesteca si cum se da ADN-ul aista, precum cartile de joc, dar icsurile si igrecii rabufnesc aleatoriu si scot la iveala te miri ce. La noi si mai abitir, mai ales ca noi avem DieNeA, nu ADN. Tot ce este multiplu de trei se infunda imediat, chiar si la case domnitoare. Bine, nici de imperiile alea, de la babilonieni si eghiptiani si pana la americani nu mi-e rusine, e plin de tembeli pusi cu mana. Dar imperiile nu mor niciodata, dupa cum am mai spus-o, aista-i parerea mea. Se scurg in altele, in balade, in idile, in idele lui Marte sau in obiceiuri, dar nu ies din cap, din mintea oamenilor simpli. La alde aia vechi se incrucisau netraditional, ca altfel nu se intrupau alde Electra si alde Oedip degeaba!
Ei bine, la noi apare chestia asta hilara de neam proaspat si insuficient dospit de „mi-a fost elev si sau student” si „s-a nascut cu biblioteca in casa”. Prima este una dintre cele mai imbecile plafonari educationale, toti ratatii se cred institutii, datatori de lumina. Mereu am replicat, atunci cand puteam si cu cine imi permiteam, ca exista si inversul: „mi-a fost dascal”. Si foarte putini dintre dascali merita retinuti intr-o viata de scoler. De-o pilda, ma intalnesc des la Mega asta de langa noi cu o profa de engleza din liceu, una de la care n-am invatat absolut nimic. Desigur, la noi era limba a doua si poate de-asta nici nu-si dadea silinta, dar era extrem de proasta, sireaca. Si ca dansa o gramada, mai ales de prin facultate. Acolo, cei mai destupati erau asistentii si lectorii, fiindca nu aveau doftorate, examene care se dadeau cu aprobare de la partid, si nu puteai fi conferentiar sau profesor fara doctorat si fara sa fii membru PCR. Nici partidul unic nu selecta orice prost, mai inchidea ochii daca erai cineva sau te strecura dupa ce-ti dadea vreo fonctie. Erau, fireste, si profesori eminenti de la care aveai ce invata, chestii de lectura, informatie corecta si chiar lucruri de si despre viata, dar putini.
A doua e si mai dihai. Imediat dupa pas’cinci s-a inlocuit totul, exact ca si acum, dupa ’90: scoala, presa, armata, justitie, servicii, chiar si alea medicinale. Normal, sistemul are nevoie de aste parghii si daca are si un proiect, trebuie sa si-l indeplineasca bine merci cu oameni educati si controlati de el. Plus ca recupereaza ceea ce este bun de dinainte. Pe de laturi, normalise zavod, se strecoara destule ciurucuri ce-si schimba parul, nu si naravul. Marea rasucire de dupa Al Doilea Razbel a mai beneficiat si de oameni educati serios, ceea ce s-a intamplat chiar si dupa 1990, dar generatia profesorilor s-a epuizat biologic sau a fost rapid inlocuita de elevii cei mai invartiti, nu si cei mai buni.
Inainte vreme toti aveam biblioteca, si soferii, si picolitele, si coafezele. Lumea citea, carti din colectia Enigma, revistele Flacara si Femeia, almanahul Cinema. Chiar si un baiet nascut dintr-o mama vanzatoare de alimentara si dintr-un tata lacatus de SMT putea ajunge publicist si scrietor. Si pana-n ’45 cate un mosier mai destupat lua o odrasla mai rasarita si-o dadea la scoli, de iesea dascal sau veterinar, ceva. Astazi nu mai sunt mosieri, ca destupati nu sunt deloc. E oarecum si in legea firii, trebuie sa se mestece ceva generatii, sa se schimbe si sa se aseze lumea. Inainte te duceai in Rusia trei luni si veneai capitan sau lector, iar juristii se faceau din fosti asesori populari – fireste, selectati si selectionati, ca merele si cartofii. Pana si la medicina se intra pe dosar. Astazi e la fel, pleci trei luni prin America si te intorci sluga de multinationala, grabnic cheltuitoare. Totul se subordoneaza consumului; ce, ati vazut vreun pitifelnic de-asta de bursier capabil sa faca macar vreo brutarie? Nimic, reclame en gros si comert pe picior, comis-voiajori. Daca pana si buticarul sau garajistul se dau patroni! Tara de servicii triste si de depozite.
Am zis ca s-au schimbatara multe mai abitir dupa anul de pomina 2000. Oriunde presa este subordonata cate unui patron, nicio taina mare, dar la noi ea serveste si deserveste serviciului de masa de douasprezece persoane. Daca etern sef al scoalei politice de presari este unul dintre cei mai prosti gazetari de la „Scanteia” aia batrana? Ca sunt asa nu-i chiar nimic si nicio paguba, hartia e rabdurie, dar dau si in patima „largii recunoasteri internationale”. Si asta era ceva pe vremea veche, cand ajunsese Corneliu Manescu prezident la ONU. Doar nu degeaba un sondaj facut de Pielea lui Malaparte il da pe Nea Nicu piua-ntai cu toate procenturile alorlalti! Chiar era de rasul curcilor ca un jurisconsult de CAP sa ajunga mare judecator, ca o tarancuta cu scoala profesionala din Arad la fel, ca un contabil de Ferometal, sef la Banca Mondialiceasca sau ca un dipsoman de vaporean, sef la NATO. Poate la Neto sau la Bruto, ca asta doar etichete de matrafox stia sa citeasca!
