Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Stop cadru » Cancunul parasit

Cancunul parasit

Autor:

Mereu m-am intrebat de ce nu avem si noi macar un bot de mafie, acolo, ceara ma-sii, vorba lui Stanica Ratiu. Pai, n-ati vaz’t, imediat ne pozam si ne laudam pe facebook cu ce-am furat ! Cum au facut candva prostii aia de i-au saltat spaniolii. Sau ne laudam pe la nunti, pe la botezuri, cununii, prin sat. Sau scapa de-aici cate unul si da apoi ortul popii pe unde nici cu gandul nu gandesti, pe la Cancunul parasit. Mergem si salahorim – s-a sifonat o colega ca m-am exprimatara astfeliu – dar nu ne luam Logan, nuuu, Audi sau Beamveu, la mana a opta, dar adus din Germania ori din Ispania ori din Francia. Francia asta care ne ia de fier vechi.

 

Pe tot ce punem mana, tot ce atingem, tot ce organizam trage iute la Caragiale, nu se poate, nu avem nicio sansa. Totul se face, se desface, se reface, inclusiv votul. Nimic nu este definitiv, nici macar o hotarare luata in unanimitate. Cand am luat parte si eu la decernarea unor premii ale unei reviste de umor, „Moftul Roman” intitularisita, a spus alde Quintus-Fleaccus Securistus ca avem Realitatea de prizat, dar nu-l avem pe nenea Iancu. Eu am zis ca si daca ar fi nenea Iancu acum printre noi, aici, la aceeasi masa, nu l-am invita, am scrie o petitie sa nu-i dam voie sa vorbesca sau sa-si dea demisia din presa si altele si mai gratioase si mai spatioase. Asa se intampla acum, se contesta, se revine, se da in judecata, se repune pe post, se plateste din urma, se achita etc. Balbaieli, zbateri, tarari, fitile, anulari. Si adaptari sau chiar copieri de-a dreptul. Si multa paranoia. Toti se cred cineva. Vorba unui bun prieten, la volan, la maneta, la carma, la mansa, mai abitir dupa ’90, am avut o alternanta de tipul un smecher, un prost, un ticalos, un prost etc. La toate nivelurile, la toate palierele, peste tot, la toate intreprinderile, si la cele mai mici, si cele foarte mari.

Bunioara aici: ca daca primareasa Capitalei nu ar fi premiat-o pe Halep nu ar fi fost bine. Daca i-ar fi cerut s-o faca vreun amploaiat sau vreo secretara-dactilografa, nu-i acorda atentie. Oricum nu era bine, orice-ar fi facut. Ca a vrut capital politic. Bineinteles ca a vrut, cine nu vrea asta? Ca bine ca si-a luat-o. Poate ca si asta e bine, de-acum sa saza deoparte si sa nu apara in plan-detaliu. Ca prea a aparut impopotonata. Da, si? Toata lumea are dreptate ca in cazul celebru al lui Solomon, poate ca daca ar fi avut mai mult umor cerea ea huiduielile. Bine, aici trebuie sa stii sa vorbesti multimilor si sa te adecvezi, sa te mulezi. Nu stii, intrebi pe altii. Eu insumi era cat pe ce sa fac o gafa cu prilejul primirii unei delegatii chineze. Incropisem o expozitie cu ceea ce avem si noi despre : traduceri, editii princeps, biceps, albume, chestii. Plus Nicolae Milescu la loc de cinste. Noroc ca, spre deosebire de altii, intreb pe cineva de meserie si ascult. Specialistul plecat de acolo mi-a spus ca nu le prea place cum i-a fost zugravit pe ei Carnul nostru si poate sa nu le pice bine. Gata, retras in raftul de mai jos. O tanti frantuzita s-a gandit candva ca bine ar fi sa le dea unor onor. reprezentanti ai lor numai flori de crin. „Bre, schimbati imediat buchetul, astia sunt republicani, n-au nicio treaba cu nebuniile si cu proiectiile  noastre!”.

Va rog sa observati traiectul gresit pe care il iau mai toate proiectiile noastre simbolice, toate reprezentarile noastre.

Tot ceea ce vine de la unii e mai prost ca la ailalti. Si invers si tot asa. Siguramente ca mare greutate se aseaza pe umerii firavi ai dumneaei, Don’soara Conjunctura, dar ce-i drept e cat se poate de drept, trebuie sa stii sa mai si profiti de pe urma dansei. Iar astazi dam cu bata in toate baltile din toate gropile din asfalt. Una n-o ratam!

La toate maslurile astea e musai sa se infiinteze vreun premare, musai sa dantuiasca pe fata de masa, cu nefasta-n carca, precum idiotul ala anapoda de Benimboc. Prezentaretii de spectacole de santan e musai sa se infiripeze dintre tinerii politicarzi de mahala sau dintre tinerii actori statuti printre reclame, ca madama Sancru. Fireste, asa-i la toti si asa-i peste tot si asa era de cand haul. Neaparat trebuie sa apara la rampa, desalati de efort si cu ochii inchisi, marile noastre soprane si marii nostri tenori. Si dupa ce umfla „parnosul, tainul, malaiul” – asa s-a exprimat si ditamai Macronul de altmintrelea! – da cu secretiile in fasolea gazdei. Te invita unul acasa la el, manci, bei, dormi pana a doua zi si dupa ce pleci le spui prietenilor ca are nevasta sleampata si vin otetit.

Mai mult, tot scriem si rescriem la Istorie, compuneri pe maculator, ca oricum nu ne baga nimeni in seama. Tot din Adjud suntem sau de la Pomarla. Ne intolim cu frac, dar ne incaltam tot cu gumari.



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 25-09-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!