Am auzit chestia asta venind dinspre o masa “sofistocrata” oarecare in multiplele mele iesiri in decor. Ca si “somon afume”, “cheguri”, in loc de checuri, de la cake, sau exclamatia “caviar, tu, vai, dar n-am mai baut demult !”, precum si alte “glasoane” pline de tatism si de snobeala repetenta. Numai “obiecte persane”, dupa cum zicea o luminata directoare de scoala pe vremea folfasinarii mele navetistice. Iata, stimati telespectatori, ca apare si un William Branza, de zici ca nu e adevarat. Daca ai un astfel de nume, ori ti-l schimbi, ori te sinucizi ! Ori, in cel mai fericit caz, il dai vreunui scriitor sa ti-l foloseasca.
Ei bene, ce branza incinsa a facut Branza asta pe fata pamantului ? Niciuna, cica a inventat acolo, si el, niste lozinci stupide si a primit o hartie ca diploma de buna purtare. El, vezi dumneata, reprezanteaza diaspora !!! Punem trei bete de exclamatiune ca nu ne vine sa credem. Diaspora, cuvant evident grecesc, se aplica doar evident celor care l-au inventat si evreilor, popoarelor imprastiate in lume din diverse pricini istorice si mai ales isterice. Noi nu avem diaspora, dupa cum bine spune un „diasporean”, sa zicem asa, un bun cunoscatoriu in ale fenomenului, George Astalos, noi avem doar exil, si ala neinchegat. Nu avem valori care sa se adune la Davos an de an si nici baieti prin trilaterale si Bilderberguri – se lauda vreo doi contabili ca ar fi pe acolo, dar nu sunt luati in seama decat in calitate de chelneri ! Deci nu se stie ce cauta acest Branza, cu mutra lui de controlor de bilete chefere. Apoi, lozincile alea nu au nicio noima, sunt arbitrar alese personalitatile – fireste, Nadia si Ilie, simpluti rau la doxa dar uriasi in performanta sportiva, sunt sub publicitatea lui Messi, de Odobleja si chiar de Paulescu nu prea stie nimeni sau nu prea vrea sa stie. Chiar si de Coanda. Dupa parerea mea, Brancusi este de departe cel mai important roman cunoscut, dupa Dracula si nea Nicu, la care s-ar adauga poate si tripleta de aur pariziana (Eliade, Ionesco, Cioran), mai ales prin „promovare”, mediatizare, caci scriitorii mari sunt in limba romana si complet necunoscuti. Sigur ca e bine sa existe astfel de initiative, dar nu te impui niciodata prin afise nascocite din minti tulburi si grotesti. Si nu iei in desert intelectual numele unor adevarate personalitati ca sa ardici pe scena un militian proaspat alfabetizat, ce scrie „sant”, nici macat sint, necum sunt, cum zice la indreptar ! Madama „prefesoara” Magdolina Jianu nu exista in campul limbii si literaturii romane, iar discursul ei de laudatio tine strict de domeniul psihiatriei. E buna o campanie de cunoastere, dar mai buna era o campanie de donat sange ! Recunoaste pana si un detractor al lui Eugen Barbu cum ca acum, pe tiganeala asta intens folosita de altii, traducerea sau ecranizarea unui roman ca „Groapa” ar face mult. Sau, in loc sa fi chemat prin tara toate formatiile si cantaretii iesiti din uz si sa-i umfli de plocoane, mai bine le-ai fi dat un milion de euro sa scoata de-un album cu ceva romanesc ! Va mai amintiti ca pe vremea liceului nostru ( anii ’70 ai veacului trecut ) Emerson, Lake si Palmer trasesera o melodie oseneasca iar la Roma se lansase „la moda folk rumena”, cu alesaturi ca in Matisse ? Pai, era mai mult decat saptezeci de campanii de-astea de-ale lui Branza !
