BUNA INVESTIRE

In fiecare dimineata ma trezesc la cinci si dau drumul in ureche evenimentelor de se desfac din micul aparat de radio de pe noptiera. Ca sa ajung la RFI, ca doar asta ma intereseaza, trec printr-o droaie de posturi. Cred ca dau si peste o bolboroseala numita Irealitatea, unde se zbate o perdea de prosti solemni care dezbat chestii politice importante emise, ca pe vremea CPUN-ului, si in benzile de ultra scurte. Candva un cineva se rastea la Sabina F., ce reluase Drumul Matasii si observase ca pana hat in Extremul Orient eroul civilizator a fost rusul si am inteles ca nu era de bine. Adica fata asta, redactor la „Romania libera” si la „Europa libera”, doua stufarisuri de propaganda, sublinia nenea ala, isi permite sa vada ceea ce nu e bine!

Sabina F. scrie prost, dupa mine, e patimasa si doar pe-o rana dar,  marturisesc, ravna ei stimabila n-am ofilit-o in niciun foileton din doua motive : are prenume frumos si banuiesc ca-i fata lui Vasile Petre-F., poet bunut, care mi-a fost amic si care mi-a luat un interviu pentru „Azi” cand eram purtator de cuvant al Ministrului Culturii, Marin Sorescu. Acum, poate asta am inteles eu in context, totul s-o fi rasucit, poate era un elogiu desi nu prea parea, ca n-am stat sa-mi pierd vremea. Dar mi-am dat seama ca traim niste timpuri mai urate decat alea din anii ’50, la care ne tot raportam. Atunci, cei trimisi la scoala in URSS, „bastionul pacii e” si tara care ne-a eliberat de hidra fascista, sedeau trei, patru, cinci sau sapte ani acolo, terminau o facultate, isi dadeau aspirantura, un fel de masterat dar mult mai serios si in cele din urma doctoratul de stat, ca la francezi. Sigur, mai erau unii care plecau trei luni la Frunze, tocau clorofila acolo, porneau caporali si poposeau direct generali. Era nevoie de cadre tinere si noi, ca si dupa ’90. Cand toti astia trimisi au stat in schimb o saptamana, o luna, trei luni sau sase luni prin Vestul care ne-a impins cu farasul sub coviltirul Uniunii Europene si al Imperiului NATO, in ordine inversa si la gramada.

Pe langa rescrierea naroada a Istoriei mai vine ceva : facerea de ras a tuturor acestor onguri sau gonguri, si la comun si pe persoana fizica. Desigur, orice Imperiu are nevoie de propaganda si are nevoie de o mana de tradatori care sa-i cante–n struna si sa-i indice comoara ascunsa in covata vreunui rau, precum dacul acela, Bicisnicus ! Asa si aici. Dreapta civica si civila romaneasca, aia de preia otova acelasi discurs legionaroid, daca nu de-a dreptul fascist din anii ’30, nu mai amintesc gatita cu gateje din fostii securachi mocniti de dinainte de 1989, este o oaste de stransura care fluiera si ea si bombane – cum mi-a spus mie un securist de la Tatavencu pe vremuri – pe hamacul unor foi si televidenii de pripas. Ea, Dreapta asta, mai infuleca neste burse, mai spoieste zidurile cu neste simpozioane unde se consuma neste mici cu mustar si neste idei molesite din neste carti rasuflate si mai tarnoseste vremea pe neste scaune cu speteaza intr-o balteala umilita, dar spornica. Spornica, dar si asta de cinci pana la zece ori mai ieftina decat aceeasi facatura incropita in tarile din preajma, indeosebi Polonia. A proposito, cand ne vine si noua randul sa fim ceva responsabili de pravalie pe la UE aia ? Aha, in 2017 ! Parca acum e unul, McDonald Gasc sau Tasc, polac, nu ?

Fireste, ongurile astea sunt un fel de cercuri tehnico-aplicative de pe la fostele case de cultura ale tineretului sau ale pionierilor de dinainte de ’89. Ba la navomodele, dansuri si la aeromodele, unde am fost si eu, chiar invatai „lucruri”, cum se spune amu pe radicale ! Astia efectueaza cursuri de respiratie, de transpiratie, de suspensorabilitate sau cum se zice la sustenabilitatea aia, de jupuit traversa  si  de  scarpinat  soarele,  „motivationale”  rau !

Madama Gusata bizar, rasfranta oribil peste imagine si dovedita ca proasta fara riduri, nepudrata, precum o sticla de lampa numarul 8, a aratat golul istoric marcat de toate incropelile aiuristice care ne cocoseaza. Ca nu cetise Constitutia, de se facea intr-a sasea, treaca-mearga, dar nicio bruma de haz, ceva, ca la ala, vreun ”sentiment de fatigue” ! O mana de complexati sui si jalnici, proveniti din profesorasi de tara sau de liceu – asta in cel mai bun caz, cand nu sunt fosti lumpeni binganitori din anii ’80 cazuti la examenul cu viata si pripasiti ca aprozaristi, instalatori, pontatori de santier, chelneri, macaragii, pedagogi de internat, surori medicale purtatoare de plosca, fete de femei de serviciu si de soferi – imbuibati cu galeti de diplome de participare si cu masterate onorifice nu se pot apleca peste geamul Istoriei din mers si nu pot culege nicicand lauri, ci numai buruiana. In gura galbena a cate unei paceaure ca asta se uitau embahadele ?

author avatar
Nicolae Iliescu
552 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger