Intai de toate sa vedem ce vrea sa zica meseria deloc usoara de artist. Inainte vreme, in vechiul regim, existau artisti simpli, emeriti, ai poporului si maestri emeriti ai artei. Nu stiu dupa ce criterii se dadeau onorurile aistea, dar unii chiar meritau, fie datorita varstei, fie datorita performantelor. Altii mai erau ridicati si ca plutonierii, la vechime, dar trecem peste asta. Trecem, dar si adastam oleaca, fiindca astazi actori mari nu mai avem, declamatie nu se mai face, ca si semiologia la medicina, asa imi spunea cineva, nici examen de respiratie si de gafaiala nu se mai da. Tot pe vremea de dindarat pe cele opt locuri intrau noua copchii de stabi si de artisti, astazi sunt facultati de teatroficare si pe la Ibraila si pe la Targovraiste sau Scarboviste, asa ca nu mai zicem nimic ! Artistul, bre cititorule, vrea sa insemne al de face opera de arta, creator miuzical, plastic, teatral, literar, fire de bohem, temperament fantezist, excentric. La noi, dupa Involutia din 1990 toti, dar absolut toti artistii au dorit sa devina de profesiune liberala si “liber-schimbista”.
Ei bine, paranoia autohtona nu ne-a dat ghes sa ne incadram la stat, caci si acum statul pute, nu ofera ceea ce ne dorim sau ni se pare ca ar fi cazul sa ni se dea. Fapt pentru care devenim liberi si pefea, adeca persoane fizice autorizate, prestam servicii, semnam contracte si dorim recompense. Un imbecil de autor de reportaje de pe la Scanteia Tinerelului cerea pentru un articul de sport plasat in cea mai mare gazeta populara a unor ani din urma, gazeta de gaini zapacite, de treceri pe sub bariera si de stomatologie veterinara, nici mai mult dar nici mai putin de douazeci si cinci de mii de lei in banii de azi. Multi actori au crezut ca daca isi fac sali si participa la suse si alte reclame aduna nestemate din gradina ursului. Unii dintre ei, care si-au facut averea vanzand costume de la Apaca si pungi de plastic se plang acum de fisc si de garda de finansa sau de maidanul de conturi. Scrietorii au crezut ca singuri isi oferteaza productiunea si devin milionari sau macar vietuiesc din scris. Toti s-au vrutara profesionisti si se mai dau si azi, molatic si hamesit, pe la diverse canale si canalizari de televiziune trash sau de nisa.
Artistul nu este deloc rau sa aiba o slujbulita platita, sa nu impuste francul si sa lustruiasca bulevardele, ca Jarry sau Appolinaire – desi, vorba sa fie, la noi nu exista cineva de calibrul astora – si sa moara tineri, e bine sa fie si luat in seama, caci fantezia lui poate fi buna la destule, mult mai utila decat rigiditatea absolventilor de “Marketing” sau de “Management” in sos scazut ! Toata lumea rade de performantele lui Marin Sorescu, Fanus Neagu sau Dinu Sararu – care chiar exista ! – pe unde au fost numiti ! A ramas ceva in urma lui Calamitru, Musca sau Iorgulescu ? Aud ? Sau dupa va ramane ceva dupa proasta asta de Fonfleu sau Supeu sau Rateu ? Neantul pur, vorba de Calinesc.
Ei bine, multi dintre acesti artisti interpreti sau artisti-corp ansamblu se dau acum de ceasul sporovaielii laminate si luminate si vor sa para musai inteleptuali. Au cont pe retelele de socializare si coboara in strada adulmecand multimea, vrand s-o diriguiasca. Se incordeaza ca un arc si nascocesc comentarii, cel mai adesea insipid. Se pravalesc in galop de vorbe bulucite si de fraze incoerente, mancand literele si emitand anacoluturi. “Cine sustine astfel de MAFIOTI inseamna ca sunt tot mafioti”. Sau alta, scoasa din aceeasi logica scrasnita si bajbaita : “Am sa-l votez pe Cutarica chiar daca nu candideaza”. Astea-s spusele unei amarate de actrite fara niciun talent, o spuitoare de texte invatate pe de rost ca la serbarile scolare. Asta a ocupat degeaba un loc la IATC, prin taica-sau, foarte bun actor, ce-i drept nu-i pacat, dar de partid si de stat. Acum il respinge si pe ala batran care a facut-o om, priveste cu jind la alte origini nesanatoase.
Tot prin acei ani, dar mai incoace oleaca, prin ’60, chiar ’70 se purta asa-zicandul “poet taran”. Ce era asta ? O categorie de “Cantarea Romaniei”, amestecul acela de neprofesionalism creator, autodidact si vehement care, totusi, a dat atat roade cat si la iveala talente ascunse. De fapt, acelasi tipar este cel folosit astazi de toate televiziile mondiale in emisiunile lor de star academy, popstars, talent show si altele. Multi actorei de astazi provin din astfel de brigazi artistice de amatori si de agitatie psiho-motorie cu iz didactic si ideologic, fireste. Ei au cam inlocuit o generatie care a iesit din scena, dar fara rezultate palpabile. Regizorii lor au invatat o schema bulevardiera de larg consum, rontaind textele si punandu-l pe Hamlet sa joace pe trotineta si imbracat doar in maieu. Triumf scazut, de casa de cultura.
