Nu stiu daca si peste o suta de ani va mai fi la moda telefonul mobil, portabil cum zic frantujii, dar acum e un moft si unul dintre multele obiecte fetis, multele objeturi kitsch care ne intersecteaza viata si opera. Eco spunea admirabilissim ca doar trei categorii de oameni ai muncii ar trebui sa poarte aceasta nestemata inestimabila si anume: 1. pompierii, lesne de inteles de ce; 2. agentii de bursa, aia care au un limbaj absolut mirobolant cu destele prin stratosfera; 3. firurgii, si nu oricare, ci ai de fac grefe, schimba piesele anatomice si trebuie sa actioneze rapid ca sa nu se fezandeze organele abilitate! Si dadea si un exemplu in context intreband lumea daca are impresia ca Giovanni Agnelli poseda telefon mobil? Ei bine, isi dadea singur raspunsul, nu, poseda insa zece secretare care mieros iti spun ca nu-i acolo, reveniti sau va cauta el.
Toate tembeliziunile invitarisesc pe bani buni sau cine stie, isi platesc ei insisi aparitiile, Naiba sa-i pieptene cu carare pe ceafa, tot felul de ciumeti care cand nu vorbesc dau sau primesc mesaje la spanacul cela de smartphone. A propos, un australian, Alex Haigh, a inventat in 2013 un cuvant nou, phubbing, care vrea sa amestece vorbele “phone” si “snubbing”, si care inseamna un fel de telesnobeala, de rimeaza cu scrobeala. Desi noi nu avem snobi, nici macar asta nu avem, fiindca nici nu avem cum sa avem. Doar mahalagii si toape, tate insirate pe ghizdurile fontanei de la poarta. Holbezi ochii si misti mainile in timp ce te afli la birou, la film, la teatru sau in sala de curs si dai mail-uri sau sms-uri. Si aici, ca s-a alcatuit un clasament ondulatoriu, pe primele trei locuri sunt orasele New York, Los Angeles si London, ca de-acolo vine asta civilizatie a kitschului. Bine, bine, nu ei au inventat-o, dar o desavarsesc! Si noi preluam ca maimutele si ne falim, oops, cu ocheiuri, uau! Cred cu suntem sub nivelul din Porto Rico!
Chestie de neam prost, fie vorba intre noi. Dar extrem de raspandita in societatea noastra de consum spectacular in miezul careia traim, vietuim si supravietuim, altcum zis, ca mai sus, in mijocul careia ne petrecem viata si operetta, de Offenbach. E ca si cum ai scrie scrisori pe mail, nu nene, scrisoarea se scrie si se semneaza de mana. Sau sa dai sms-uri, mesaje cu vorbe prescurtate, k pentru ca, vb, pentru vorbim, brb, cda, aj, lol… A proposito si de asta, niste baieti mai deschisi la cap, italienii, au imaginat chiar si un sujet de bacalaureat de acest tip, cum ar arata fie povestea lui alde Paolo si Francesca lui, fie dialogul Romeo si Julieta prin semeseala, folosind limba semeseica! Asta trimite si la psihipupu si la o beatitudine de-aia, dizarmonica, un fel de fandaxie sau fobie sociala. Lumea nu se mai intalneste si nu mai comunica fata catre fata, ci prin mesaje eliptice, semeseuri, mail-uri. Si reclamele, alt mijloc de indobitocire generalizata, sunt pline de de-astea. Am vazut neste copilasi, pareau liceeni de inceput, care sedeau cu spatele la Rondul de Noapte al lui Rembrandt. Poate unde-si faceau selfie, mai stii?
Cel mai penibil utilizator de asa ceva este imbecilul alcatuit dintr-o aglomerare de locuri comune de zici ca-i talas melaminat, de raspunde la numele de Visan si nu mai stiu cum. Asta, cand nu debiteaza vorbe scamosate si de dezertor, tace si “butoneaza” sau primeste indicatii pretentioase. Secatura asta trebuie alungata cu carpa incinsa, ca pentru tantari! Se zice ca nici scoala de liceu nu a terminat-o decat pe la sectia fara folos si are si o particolera la baza fundamentului. Ca si ghidusul O.N.T. Chireac, ca si ala butoneaza si vorbeste in functie de televidenia care il “antameaza”! Cu toata dragostea si cu toata scarba! “Cu ura, dragostea mea, poesia”, dadea pe vremuri o nebuna un astfel de titlu!
Dar cele mai atinse de aceasta impolitete maladiva sunt persoanele cu dizabilitati intelectuale, Basaul si Urdea, doi analfabeti, doi gorobeti, doi geanabeti, doi pacienti impacientati la care se poate constata aceasta obsesie : fobie sociala si refugiu in retelele de comunicare si de smartofoneala de-asta, caci oare ce-ar fi altceva postul, canalizarea teve numita labeunu, tinut de niste fosti responsabili de bufet? Lacomia asta de senzational strica omenia, cata e, ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Imbranceli golanesti, bodicecuri verbale, agramatisme, cusururi depanusate, nu dau bine, bre, tot va faceti de rasul lumii! Orice aparitie strica la frizura, orice aparitie e kitsch, dar nu de Hollywood, ci de Strehaia, nunta cu lautari septari si in panta! De ce nu stati voi in ograda, printre vacile alea baltate de carton presat, scuipand seminte ca Margelatu prin chistolul ala cu butie?
