Vazui un film documentar despre Otpor. Asta este o grupare asemanatoare cu ceea ce la noi ar fi tot felul de aliante citrice, grupuri si pompe de presiune, dar mult mai serioasa decat. Ea a si fost la guvernare cand i s-a spus sa-l dea jos pe Milosovici, a participat direct in Ucraina, a pregatit insi pentru Egipt, Georgia, Belarus, Venezuela, a fost influentata de ofiteri americani, pana si de ala de a stat in spatele Planului Marsarier sau Maskin, cum ii zice. Scrie tot la wikipedia, fireste ca nu si in limba romana. Filmul este un documentar de familie, fara vreo valoare deosebita, dar mult mai bun decat multe altele pe aceeasi tema de la noi din sat. Fata isi filmeaza mama, Sarbianca Turailici, inginera si profesoresa la Universitatea din Belgrad, un fel de Zoe Petre de-a lor. Sarbii sunt totusi altceva; madama asta, indiferent de ceea ce a sustinut si de cine o fi fost impinsa – e si acuzata de altminteri de inalta tradare! – este foarte umana, are pareri simple, clare, colturoase chiar si despre sine sau despre cei cu care colaboreaza. Eu n-am stiinta de vreun politician roman capabil sa-si recunoasca propria greseala, sa spuna ce senzatie are cand se adreseaza intr-o piata unei multimi careia nu-i vede capatul si sa spuna ca ei s-au uitat mereu in trecut in loc sa-si vada de viitor. Mai mult, are o parere foarte proasta despre facatorii de revolutii, ai de darama ceva si nu reusesc chiar de-a doua zi sa se aseze si sa aseze ceva in loc.
Niceodata nu m-a interesat cetitul actelor normative sau al vreunei carti de economie politicoasa si plicticoasa. Ce sa afli de la parlitii astia de noi contabili inovativi, cu lectii de sustenabilitate si practicalitate? Daca baietul care sade peste haznaua publica nu era in stare sa scrie un articol de doua file pentru `Scanteia Tineretului”, i-l intocmeau intocmai altii in redactie, ce sa ceri si de ce sa te mai miri ca suntem unde ne aflam? Mai serioasa prelectiune decat in parabola aia cu cei trei talanti nu cred sa existe. Ai din partea mamei au fost toti negustori colt cu Paleologu, ca tot ii chema Manole, si stiu de la ei ca „negustoria e cu nasul de ceara” iar „statul e un iad si bancile ajutoarele de la cazane”. Dar ce e, frate, cu taxa asta pe lacomie? Bucu Robor? Un fel de imprumut , un fel de depozit, un fel de n-ar mai fi? Sigur, capitalismul asta mercantil si de cumetrie este un fel de Caritas, nu produci nimic, iei cu un leu si vinzi cu doi, om de afaceri te chemi. De asemenea, in capitalism nimic nu se poate face fara capital si daca nu-l ai il iei de la altul. Iar el tre’ sa circule si ala de ti-l da nu-i deloc nebun sa nu vrea profit, ca doar nu-ti da nime degeaba. Chestiile astea sunt stiute si rasstiute de la persani, de la Alexandru cel Mare si mai abitir de la romani, ca doar orice imperiu are nevoie de colonii. Dar si invers, pacatele mele, e o relatie biunivoca. Iar mie mi se pare ca-i usoara bataie de batjocura si camatarie curata pe colea. Si UE, ca imperiu, nici nu prea stie ce vrea, daca un lituanian isi da aere si cheama la orden? Intre Trump si Jungher l-as prefera pe amerloc.
Romulus Ţoparlan, Danton Pastarnac, Decebal Zabaila, Hercules Beţigaş. Personaje din foiletoanele lui Aurel Banut, al de a proiectat „Luceafarul”, preluat apoi de tandemul Octavienilor Goga-Taslauanu. Asa pare alianta penibililor iobagati in seama dinspre Vestul tarii. Un hopamitica semicretin care cade in cap mereu si un prost megalitic de deseneaza cu creta trasee prin intersectii se cred fruncea?
Gastronomia este un sport, o arta, o scoala de bune maniere, o lectie de civism si de umanism, o impertinenta si o nonsalanta, putin din fiecare si toate la un loc. Ea este ca matematica (pierzi un curs, ai pierdut sirul), se invata si se executa zi de zi. Un om care mananca bine, vorbeste bine, se imbraca bine si traieste bine. Gastronomia este viata, arta, inima si literatura. Meserie in primul rand, caci se bazeaza pe cantitati clar stabilite, combinatii, permutari, siruri. Brillat-Savarin aseza gastronomia in fruntea tuturor placerilor. Dumas spunea ca nu cunoaste pe lume decat doua lucruri: sa scrie si sa manance. Iar Maupassant era si mai drastic: numai imbecilii nu pot fi gurmanzi.
Şi uite aşa, din vorba-n vorba incepuse de se duse şi comedia asta de 2018, am mai spus-o ! Cu aceleaşi cozi incomensurabile de saraci parveniţi la article de cadoriseala, de parca acum s-ar pune toata lumea la ingraşat şi la firitisit ! Cu aceleaşi uraturi transnaţionale traduse şi exclamate dupa ureche de tot soiul de inşi intr-o ureche ! Noi, spre deosebire de ei, va spunem semplu, ca in titlu, precum şi tradiţionalul La mulţi ani ! Corespunzatori, regulamentari, fabuloşi, frumoşi, plini de sanatate, puţina ebrietate şi bucurii pe saturate !
