Ca tot traim din plin in epoca marelui contact auricular global si a celui papilo-gustativ cosmic, exact asa era tradus celebrul antreu saracacios talienesc bruschetta con pomodoro, unde bruschetta nu purcede de la a brusca, bruscare pura, ci de la a praji, turte prajite cu usturoi, oloi de masline si rosii si, mai cateodata ceva zegras ca ingredient. Fiindca nu mai putem de oops, de wow si de okay, dupa cum se folfasina intr-un stupid exercitiu gimnastic o izbucnita emotiv. Nu am inteles niciodata cu se ocupa fatucinele aistea pe stecla, dupa cum nu am sa inteleg ce hram poarta toate producaretele alea de teveu de stau pe strapontina ca pe bideu la cate o emisie de divertisment indiferent! Mai era una, Rafaidoc, aia de vorbeste in rafale de tanguituri si stucheste numai vorbe gogonate e de colectie! Copiem si noi ca primatele absolut tot, formate, deformate, strigate, haulituri, reclame, totul.
Asa e si realitatea noastra, abrupta, vulgara, deformata, vanata, costeliva, bleojdita. De dupa jos, dupa linoleumul ala soios si desfatat cu mucegai. Dar rea, prost crescuta, de foarte proasta calitate, si pusa pe agoniseala analfabeta.
Am pierdut vremea aproape peste un sfert de veac si mai bine, ne-am ciupit, ne-am izbit, ne-am sopotit si ne-am spoit cu vorbe obosite, tuguiate si nedemne. Mizeria morala dospise mai demult, inca de la inceput, dar zi de zi de zi s-a accentuat si mai abitir in ultimii doi timpi, iar duhoarea ei a rabufnit din plin din canalizarea sentimentelor. Cele mai rele metehne ale epocilor de ingenunchere a constiintei au iesit la liman si s-au rascracarat. Turnatoria cea mai jegoasa si-a facut loc cu coatele si a inceput sa strige. Copie si asta, caci in State delatiunea este un fel de act de civism si de eroism. La noi eroi sunt sfintii inchisorilor si fostii legionari, in diverse grade de neomenie. Intoarcem Istoria si o citim de la subsol. Functioneaza fix acelasi sistem din anii ’50, care va fi uitat la un alt examen egzematos al Istoriei din viitor, de peste alti cincizeci de ani. Slugi obtuze si ordinare, acesti aserviti isi misca aprobator cocoasa insolenta. Din gloabele fara talent nu pot iesi decat gloabe fara talent, oricat jaratic din burse ar infuleca!
Singura oaza de liniste ar fi trebuit sa se dovedeasca poligonul de iarba verde al culturii. Dupa decenii de divertisment, cultura inalta nu mai exista in Romania, tara de consum haotic si expirat. Baietasul care a poposit pe acolo cateva ceasuri incepe sa emita acum damfuri de suficienta timbrata. Sigur, cineva va trebui sa le spuna astora care au astupat posturile degeaba, de pe la Uniter, de prin institute si alte academii de biliard si de bulimie diplomaticeasca sa se mai lase inspre odaile din spatele casei, dinspre terasa. Bunioara la Filarmonisca este director un inginer care nici nu cunoaste portativul, crede ca-i mobil, recte portabil. Acolo, in loc de contertusuri au loc prezentari de afise. O mare toropeala si vorbe inlantuite cu sarma ghimpata a imbecilitatii de camera. Apropo de camera, orchestra de rigoare si respectiva a tizului meu complet, adeca nume si prenume, am auzit ca a disparut din schema. Nu ma pricep, nu cunosc motivul, unii zic ca varsta pensionarii, dar trebuie o gandire coerenta. Si asta cu varsta, mai incet, ca tineretea nu-i un merit. Chiar Tinerimea Romana!
Am auzitara de la acest Alexandrinesc, de se zice ca-i rubedenie cu unul dar aduce la moaca bine de tot cu alde altul, ca a facut o reforma scancita, care nici macar nu a avut loc. Ci-ca s-a potcovit cu neste indivizi si individe cu siviuri precum odajdiile de incordare intelectualicista. Asa o fi, dar insa totusi, vorba lui Manolescu, unde e opera, macar opereta? Sigur ca tinerii trebuie sa aiba direptate, frate, dar nu astia, odrasle de neica-nimeni si facaturi ale colhozului semi-cultural al lui Blesu, un eseist de gazeta de perete si de provincie! Ca s-au dat concursuri. Poate de imprejurari. Si cum era alcatuita comisia? Parca n-am sti ca toate concursurile sunt apa de ploaie, un fel de licitatii care da mai mult cu omul lui? Criterii? Inventam criteriile care trebuie, ce-i, vreo problema?
Pubertate incapatanata si o pletora de nerozi lamentabili cu mult praf de matasea broastei in discurs. Ragusiti si turtiti la idee, ,ce mai atata! Ca suntem o tara de disidenti din eroare si de rezistenti prin cultura e una, dar ca niste nulitati scoase din musuroaiele de cartita ale diverselor oficii si orificii discrete si secrete sunt in stare sa deblocheze pioceanul inghetat al locului comun amarat, e cu totul alta. Si asa ceva nu se poate eradica decat cu scoala adevarata si peste cel putin doua generatii. N-a trecut nici macar prima. Mai trimiteti, deocamdata nu!
