Cam asa au fost cele doua reprize prestate de Steaua noului antrenor al baciului din marginimea Bucurestilor, Pipera, in intalnirea cu urmasii lui Brancusi.
Daca in primul mitan fotbalistii alesi de Stoichita (dupa aceleasi criterii de gandire ca ale matrasitului Ilie Stan) au jucat cate ceva, apai dupa pauza s-au miscat precum prizonierii prinsi de gardieni dedesubtul gardului prin care se zobeau sa evadeze. La un moment dat, alde Tatu suflau ca niste locomotive cu aburi uitate pe linia moarta, incercand sa tina inchis macazul Pandurilor, care o luasera in serios. Trebuie spus ca trupa lui Grigoras a jucat aproape perfect in partea a doua a meciului, si doar lipsa de noroc si, de ce sa nu recunoastem, a unui bombardier care sa scuture plasa lui Stanca, altfel un portar care se dovedeste peste valoarea lui Tatarusanu, a lipsit-o de izbanda. La toate astea ar mai fi de adaugat nebuloasa prestatie a arbitrului Marius Avram, care a dat impresia ca pe sub echipamentul de doliu avea aninata o piele de berbecut sacrificat in avans pentru masa Sfintelor Pasti. Cele doua goluri – marcate de Chipciu, pentru Steaua, si Maxim, pentru gorjeni – au cazut precum frunzele pierdute dintr-un scurt vartej, ele nefiind rodul unor actiuni electrizante sau al cine stie caror eforturi mentale ori strategii judicios elaborate de catre cei doi antrenori. Ne intrebam ce i-au auzit urechile antrenorului parasutat in pripa in Ghencea, Mihai Stoichita, de la neinfricatul Don Quijote de Pipera care a visat inaintea partidei trei mori de vant ce constituiau, dupa talmacirile lui, tot atatea puncte in clasamentul Ligii?! Zburdalnicul patron spera sa-si vada echipa ajunsa in fruntea bucatelor. El se zbate pentru asta mai abitir decat pestele pe uscat, schimband antrenori, achizitionand jucatori dupa numarul de la ghete, alcatuind formatiile de joc si facand taraboi pe unde apuca. Noi ii dorim sa aiba parte de ce-si doreste, dar ne este teama sa nu pateasca precum spanul care a tras speranta o viata intreaga dupa barba, dar a ramas tot… span! A doua zi, pe Giulesti, echipa lui Razvan Lucescu a intalnit haita „cainilor rosii”, o ciurda neputincioasa care a stat tot timpul pitita in cotet, asteptand sa-i cada in gura o para malaiata. Cum pe sub Pod se afla doar sine de fier si niciun fel de pomi fructiferi, visul lui Ciobotariu nu s-a implinit.
Rapidistii au jucat mai bine, insa au fost urmariti de ghinion, dar si de nedreptatea comisa de arbitrul Hateganu care s-a facut ca-i orb la faultarea in careu, in minutul 4, a lui Surdu, de catre dinamovistul Scarlatache! Cu ocazia acestui joc am constatat ca jumatate din echipa giulesteana ar avea succes la jocul de rugby, unde ar fi exceptionali executanti ai loviturilor peste transversala!
