Vineri seara, pe malurile Bosforului, intr-un infern ce ar fi putut umili chiar imperiul lui Scaraotchi, echipa Romaniei a infrant, dupa o prestatie de exceptie, pe stranepotii sultanului Baiazid, cel care le-a facut de nenumarate ori viata amara stramosilor nostri.
Ajuns la Istanbul, Piturca si-a asezat trupa in teren cu tactica unui general lipsit de spaima nascuta de previzibila ambitie a adversarilor ori de presiunea celor 50.000 de otomani aflati in tribunele stadionului Saracoglu, care s-au dovedit tot timpul meciului aprigi producatori a sute de decibeli asurzitori. Decis sa le potoleasca acestora inflacararea si sa le anuleze vibratiile corzilor vocale, olteanul din Orodelul Doljului a alcatuit o echipa cu care a reusit sa-si vada visul cu ochii: victoria! Invingand cu scorul de 1-0 ambitioasa formatie e Turciei, Piturca a subrezit, totodata, jiltul de pasa pe care se lafaia antrenorul Abdullah Avci.
Isprava tricolorilor este, indiscutabil, o victorie foarte importanta in efortul de a ne califica la Turneul Final al Campionatului Mondial din indepartata tara a sambei si cafelei. De buna seama ca mai e drum lung pana acolo, iar adversarele din grupa noastra nu vor sta cu picioarele in lighean sa se uite cum ne ridicam in scari si ne strunim bidiviul spre varful de unde-si iau zborul doar echipele calificate. Dar noi, deocamdata, ne putem bucura de cele 9 puncte obtinute in primele trei meciuri, iar daca baietii nostri se vor stradui si-n jocul cu olandezii de asta-seara de pe arena din Bariera Vergului sa alerge dupa minge cum au facut-o vineri la Istanbul, incepe sa inmugureasca speranta unei calificari. Izbanda asupra turcilor, in ciuda detractorilor lui Piturca, va ramane inscrisa in ceasloavele Federatiei lui Mircea Sandu si in jurnalul de bord al olteanului din Dolj, care, dupa cum se vede, tace, inghite si… face! Ce s-a intamplat pe malul Bosforului a fost minunat. Ai nostri au alergat cat sapte, au pasat de i-au zapacit pe turcaleti, au patruns in pasalacul lor, iar la o pasa geniala primita de la imberbul stelist Pintilii, Grozav, alt imberb, i-a varat cu sange rece basica in plasa spahiului Volkan Demirel. Cum pauza era la cat ai bea pe nerasuflate un pahar de braga, turcii n-au mai avut de facut decat sa se strecoare rusinati la cabine cu iataganele in teaca. In repriza a doua, elevii mustruluiti strasnic de tehnicianul otoman au pornit-o intr-un iures de credeai ca s-a reluat batalia de la Rovine. Dar ghiaurii nostri au rezistat cu eroism atacurilor furibunde ale adversarilor, ba au mai si bagat in groaze cu cateva contraatacuri pe cei 50.000 de suporteri, una dintre incercari fiind flescaita de noul intrat Cocis, care, singurel cu portarul turc, a trimis mingea in plopii imaginari ai stadionului.
Cele aproape sapte minute de prelungiri dictate de arbitrul englez Howard Webb nu i-au ajutat cu nimic pe urmasii lui Baiazid, fiindca tricolorii au preluat dominarea, dovada stand cornerul in favoarea noastra cu care s-a incheiat partida. Sa vezi ce tristete si suparare s-au lasat peste orasul de pe cele doua continente, Istanbul, ca pana si barbatii purtau val! Iar Piturca, privind tabela, se gandea sa le ofere baietilor sai un toi cu tuica de dude, ca intaritor pentru meciul cu Olanda! Aferim, efendi Piti!
