Daca ne vom califica la Mondialul 2014, care va fi in Brazilia, inseamna ca vom strange 16 ani de la ultima participare – Franta 1998. E foarte probabil, insa, la cum arata fotbalul de la noi azi, sa numaram mai mult de la ultima aventura la un turneu final mondial, poate 20 de ani, 24, Doamne fereste de mai rau!…
Am fost in 1998 la Coupe du Monde. Am stat la Paris, pe Rue de Contentin, in Montparnasse, intr-un apartament aflat la etajul 17 al unui bloc sofisticat. Cu o seara inaintea meciului de pe Stade de France, Ovidiu Ioanitoaia ne-a sunat sa iesim la masa. Am plecat cu taxiurile pe Champs Elysées. Nea Ovidiu ne-a povestit ca tricolorii, cazati la Hotel Ermitage, cinci stele, pun la cale ceva. „Au de gand sa se vopseasca, sa se faca toti blonzi. Cica au pus un pariu cu Iordanescu, daca trec de grupa, se vopsesc la par… Abia astept sa-i vad pe Ilie Dumitrescu si pe Prunea blonzi!”, ne-a lamurit sefu’. Dupa 1-0 cu Columbia si 2-1 cu Anglia, Hagi, Gica Popescu, Dan Petrescu si ceilalti hotarasera ca urmatorul adversar e culoarea propriului par de pe cap. Am ras in seara aceea la „Chez Clement”, incercand sa avansam ipoteze despre cine face culoarea, cine da cu pensula la Ermitage, la cine cum va arata… A doua zi, tricolorii au intrat blonzi pe teren si au facut 1-1 cu Tunisia, dupa ce arbitrul Larnie, un australian, probabil cel mai prost din lume, le-a refuzat patru lovituri de pedeapsa!
Au trecut 13 ani si saptamana trecuta am pregatit, la „Replay”, cu Martian Olaianos, episodul de la Hotel Ermitage 1998. Am vazut ce nationala uluitoare aveam, ce clasa arata Ilie, ce facea Hagi, cine era Popescu… Momentul blonzirii insa le-a batut pe toate! Erau tineri, bogati, celebri, inspaimantator de valorosi si se distrau! Si cu englezii, si cu sud-americanii, cu oricine… Doar acolo, la Ermitage, s-au tinut de un pariu. Castigat, evident, pana si acela. Daca ne vom califica pentru Brazilia 2014, vom avea 16 ani de la ultima prezenta la un Mondial, daca nu, poate 20 sau, cine stie, 24… Doamne fereste de mai rau!…
P.S. Franta, mi-a spus Gica Popescu acum cateva zile, a fost un Mondial aproape perfect. Dar sa stii, Marius, ca n-am retinut cine Dumnezeului a avut ideea aia cu vopsitu’, ca jur, nici unul din noi nu prea avea chef sa faca, dar deloc, ceea ce facea. Tare mi-e teama ca nea Puiu insusi! Si el vorbea de cioara vopsita… Stii ca unul dintre tricolorii de altadata, aplaudat la scena deschisa de parizieni, a venit la antrenor si i-a zis: „Cum se zice, dom’le, mersi pe frantuzeste, ca vreau sa le multumesc astora?!…'”
