Mister

In mai 2001, m-am vazut cu Mister Cornel Dinu la Marriott, la barul Champions. A cerut un fresh de portocale. „E pentru bila”, a zis.

Am luat cafele, cocotati pe niste scaune inalte si vad acum, uitandu-ma pe fotografii, ca era imbracat la costum, camasa alba cu dungi subtiri bleu, cravata aurie. Fuma Davidoff. „Parintii au fost totul pentru mine, ei mi-au impus respectul pentru educatie si traditia familiilor romanesti de intelectuali cu responsabilitati de datina si de bine al neamului. De la ei am luat gustul cartii si curiozitatea de a incerca sa-mi explic ce traiesc, de ce traiesc si in ce climat ar trebui sa-mi continui viata.”. Cornel Dinu, zis Procuroru’. In copilarie, pe care am petrecut-o in mare parte in zona Tunari – Floreasca – Dorobanti, dinamovistii, cu care ma luptam si eu (!), strigau ca „Dinu – Procuroru’ – majoreaza scoru’!” Nu prea majora, inscria rar. Dintotdeauna, realizez, cu pozele in brate si cu amintirile toate, Dinu e ceva si noi am inteles, de multe ori altceva. Cultul pentru parinti, pentru carte, pentru traditie. Sa-l fi citit in pustiul salbatic debutat de Rudy Wetzer, la 15 ani, la Metalul Targoviste, in ’63?. „Cea mai mare bucurie a mea a fost sa joc impotriva strainilor. Am fost crescut in cultul nationalist si cred ca s-a vazut pe teren.” Fuma si povestea. Dupa un timp am coborat de pe scaune, ne-am retras pe o canapea. „Cu o zi inainte sa ma nasc, tata i-a spus antrenorului de la Alrus – el era presedinte – sa nu faca antrenament ca s-ar putea sa i se nasca un baiat si va da o petrecere. Asa a fost. Am primit numele unui var, apoi pe tata l-au gasit niste baieti, buni amici cu Ana Pauker, si din magistrat a ajuns sondor la schela de foraj Targoviste. Zece ani a plecat de acasa la 4 dimineata si s-a intors la 7 seara. Clasa muncitoare! Eu am crescut la Barlad, langa matusile mele, Florica si Virginica Dinu, licentiate la Paris, ca si mama, care terminase Academia Comerciala. A fost o copilarie ca-n Ionel Teodoreanu. Duminica mergeam la biserica, iar masa era fix la ora 13.00. Cine n-ajungea, manca singur, in bucatarie. L-am intrebat pe tata odata de ce dracu’ au disparut timpurile alea, cum de-a fost posibil sa fie distrusa toata intelectualitatea noastra? Baiete, tine minte, mi-a zis, in momentele importante, neamul romanesc nu e atent! Eu am fost, la 5 ani stiam 60 de poezii…”

In ’93, pe 2 iunie, la Kosice, cand toate se prabuseau ca funicularul lui Zorba, el era Anthony Quinn. Nu dansa, nu. Ramanea drept intr-un dezastru pe care nu-l merita, drept, cu proiectile improvizate zburand pe langa el. Toti ceilalti erau sub copertina bancii. Tot intr-o zi de 2 s-a nascut, dar in august ’48. Si tot intr-o zi de iunie, pe 18, in 1983 a jucat pentru ultima oara. 454 de meciuri, 53 de goluri, toate, totul pentru Dinamo.

(va urma)

author avatar
Marius Mitran
377 afisari

1 COMENTARIU

  1. Sa nu crezi ca te-am uitat. O sa incercam, in limita linie tale editorialist-o jurnalistice sa incercam sa te aducem pe drumul cel bun. Adica … dupa ani si ani de trairi unde nici macar doctorii specializati ai neuronilor nu-si pot explica trairile tale in trecut, poate cateva dusuri scotiene, plus o sauna fiinlandeza te va trezi sau ANONIMATUL, cand te vei intoarce la bancile din Cismigiul tau drag. Poate trebuie sa-ti fie remintit, precum cucul din ceasornic, din juma in juma de ora, ca traim in anul 2012. E trist. Pentru tine. Dar, aceasta introspectie a capacitatii tale de a trai in trecut cu fizicul in prezent ne-a cam speriat la o aparitie a ta, sper ca va fi si ultima la DIGI alaturi de Ivanovici. Norocul nostru s-a numit intrarea in direct, din Turcia, a marelui antrenor Lucescu. Ce s-ar fi intamplat daca Il Luce, dupa socul pe care l-a avut incepea sa ne povesteasca cum tramvaiele erau trase de cai in sistem 2×2 sau 4×4, birjarii aveau joben si beau braga, calatorii citeau Universul iar carutele nu aveau nevoie de semnalizare. Si doar sa aminteasca ca o echipa de mineri a facut egal cu cea a unor feroviari. Si daca tot te incapatanezi sa apari pe sticla din ecran hai sa ne intoarcem in trecut. Ceea ce tie iti place la nebunie. Prin anii 90, la palatul Universul, pe Brezoianu functiona SPORTUL. Care s-a transformat in GAZETA SPORTURILOR, apoi s-a divizat si a mai aparut ceva nou, pe nume, SPORTUL ROMANESC. Conform spuselor inainte de impuscare a lui coana Leana, cati colegi intelectuali stiau de ea – de la Gazeta Sporturilor, cel care-si tocea coatele pe la Divizia D cate zece ani per esalon a aparut la TV? Doar Tu. Pui de dinozaur. Dar, in schimb, rebelii de la Sportul Romanesc se incapaneaza sa apara si in presa scrisa – vorbita si … CONSTANT. De ce oare??? Simt pulsul vietii nu mirosul de tamaie pe care-l emani.
    Cam atat pentru saptamana aceasta. Esti un subiect gras de pamfletareala. Si acum ca te-am pamfletit pentru a nu stiu cata oara ma voi duce sa fumez ce o fi pe aici si sa beau ce curge. Reverie placuta mosule!

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger