Romania e tara in care solul nu permite sa creasca recunostinta. Floare rara, pamant neroditor, ce sa-i faci?! Ce pateste Mircea Lucescu zilele astea e chiar definitoriu pentru esenta acestui neam – tradat chiar de copiii sai, muscat de cei pe care i-a hranit si crescut.
„Il Luce” antreneaza nationala Turciei fiindca in Romania nu s-au gasit cateva milioane de euro care sa-i rasplateasca pe masura valorii munca. Din cand in cand, selectionerul „otomanilor” vorbeste in cate un interviu despre implicarea sa in fotbal, iar printre declaratii strecoara si cate o amintire din perioada cand influenta decisiv mersul si dezvoltarea fotbalului romanesc.
Fara sa atace pe cineva, Lucescu a fost bagat intr-un conflict chiar cu copiii sai de suflet, fostii jucatori pe care i-a crescut, unii inca de la nivelul junioratului. La mijloc nu-i niciun interes de a lovi in soclul uriasului tehnician, e pur si simplu setea de sange amestecat cu zoaie a ziaristului de tip nou; jurnalistul progresist fatat de o societate pentru care idoli sunt MM si LCK, nulitati ridicate la nivel de branduri.
Din pacate, o parte dintre elevii generatiei ’80 au cazut in capcana, desi asta nu e o scuza pentru ei. Sunt oameni in toata firea, purii care ar fi trebuit sa stie ca intr-un personaj ca Mircea Lucescu nu se loveste. Cu atat mai putin acum, cand anii s-au asternut pe umerii incarcati de glorie, sudoare si performanta ai celui mai respectat antrenor roman. Dar, ce pretentii sa ai?! Unora li s-a strambat si coloana vertebrala, nu doar numele, iar altii revarsa mizerabile frustrari in capul parintilor. Spun ca nu mai stau sa-l asculte pe „nea Mircea”, au lucruri mai importante de facut. Asa-i, si comisioanele se numara printre lucrurile alea importante, iar in ziua de azi chiar trebuie sa muncesti pentru un procent din salariul jucatorului adus!
Noroc ca Lucescu joaca in alta liga. A avut grija sa le reaminteasca asta epigonilor sai. Si bine a facut! „Ei nu puteau decat sa atace masculul Alpha. Daca se luau de altul care nu insemna nimic, nu-i asculta nimeni! Dar eu sunt masculul alfa in fotbalul romanesc!”.
Cand te uiti la ce „presa” inghitim zilnic, intelegi de ce a fost nevoie sa fie desfiintata Saptamana, cel mai citit ziar al Bucurestilor…Asta a fost primul semn, dar nu l-a citit nimeni corect, sa incepi o devenire democratica prin interzicerea unei publicatii! Cam platim de-atunci pretul naivitatii noastre, iar, in actualitatea romanesca Cutzarida ne pare un aspirational…Mult respect lui Mircea Lucescu, iar Mitica Dragomir si altii mahari ai fotbalului cam platesc pretul lacomiei lor, mai ales ca Mircea Lucescu venea la nationala fara bani, doar ca, daca nu-l platesti, n-ai cum sa-i percepi comision…Dumnezeu nu bate cu parul, Mourinho a aflat si el…Rabdare sa fie si viata lunga!
Vorba lui nenea Mitica Corleone „Lucescu a fost ofiter de securitate ca si mine.” Deci e greu ca un roman sa muste sa tradeze sa nepretuiasca pe nenea Il. Eu mai stiu ca marii romani raman in Romania si manca ceapa cu pita decat sa tradeze in afara.
Poate te va „lumina” cineva in legatura cu ofitereala sportivilor de performanta, de la Dinamo si Steaua…Daca erai valoros, indiferent pe ce grad iti „mancai” solda, erai doar un nume pe un stat de plata, separat de angajatii ceilalti, d-aia i se zicea „sportiv”…daca erai un ratat fara valoare, iti pastrai gradul cu ticalosii, turnatorii si alte mizerii de-astea, ca sa iei locul, in echipa, sau deplasari, al celor daruiti…Aia cu patriotismul la vatra, n-o mai cred, eu si ca mine multi, ne credem patrioti chiar daca nu ne prieste slana/sunca/pita autohtone, ca viata te mai poarta si pe unde vrea ea si tarii ii poti fi folositor si de aiurea
P.S. In legatura cu zicerile lui Mitica, eu n-as „pune botul”, a fost si a ramas un imbarligator, mai mult sau mai putin simpatic, nici el n-a fost securist, doar un biet militian, n-a avut gena ticalosiei necesara…