Nu fugiti dupa fenta discursului prezidential, ca ar fi fost decent, ca ar fi fost cuminte si ca nimeni nu ar fi fost atacat. Pana la ora asta, aplaudacii si raspandacii, cot la cot cu analistii de la propaganda galagiei politice, au rastalmacit totul, transformand alocutiunea lui Klaus Iohannis intr-o coca moale si periculoasa. E drept ca se inghite mai usor, dar, dupa ce trece de gatlej, te ia cu dureri de maruntaie. Presedintele a dovedit inca o data ca il doare la basca de sarbatoarea romanilor, pe care a transformat-o intr-un spectacol de aruncat sageti otravite.
Discursul lui Klaus Iohannis nu trebuie asimilat asa cum a fost lansat de la tribuna Parlamentului, cu voce masurata si oarece bandete, ca sa semene impresia ca, intr-o zi solemna, repecta memoria si istoria romanilor. Cheia realului mesaj pe care a vrut sa-l transmita este in spatele vorbelor aliniate frumos, ca la parada militara.
Ce truc ieftin!
„Astazi, intrebarea la care trebuie sa raspunda politicienii, indiferent de partid sau doctrina, este daca vor continua sa promita mult si sa livreze putin sau daca vor avea curajul si responsabilitatea de a pune bazele dezvoltarii Romaniei in cel de-al doilea centenar”. Mai limpede ca atat nu se poate, caci mesajul nu este adresat opozitiei, ci coalitiei PSD-ALDE. In ochii lui Klaus Iohannis, opozitia este Fecioara Preacurata a politicii. Puterea, in schimb, este mama tuturor relelor din societate. Altfel spus, partidele aflate la putere nu au facut nimic concret pentru dezvoltarea tarii, dand dovada de oportunism si iresponsabilitate. Inainte, insa, Iohannis invaluie auditoriul pomenindu-l pe Iuliu Maniu, care se intreba ce ar putea face generatia sa pentru a se ridica la inaltimea indeplinirii unui ideal precum Unirea, ca apoi sa transpuna ideea in cadrul actual: prin ce putem sa fim noi demni de implinirile de acum 100 de ani? Ce truc infantil si penibil!
Ce sa promita opozitia?
De ce nu ar raspunde chiar Ioahnnis la cele doua intrebari? Prin ce ar putea fi demn de implinirile Marii Uniri? Prin discordia semanata in primii patru ani de mandat? Prin scandalurile politice pe care le-a provocat si intretinut cu buna stiinta? Prin instigarea romanilor de a iesi in strada impotriva unui guvern ales in mod democratic? Prin mentinerea unui stat paralel cu democratia pe care, altminteri, bate toba? Prin permanenta impiedicare a justitiei sa se reformeze? Unirea e numai la 1 Decembrie, cand vorbeste el despre ea sau si in restul anului, de 100 de ani incoace? Mergand mai in spate, la care politicieni se refera cand afirma ca au promis mult si au livrat putin? Este o alta sageata otravita zvarlita catre cei de la putere, caci opozitia iese din discutie. PNL, bunaoara, nu este capabil decat sa ceara demisii pe banda rulanta, incepand cu Liviu Dragnea si terminand cu portarul de la guvern. USR are treaba cu lustruirea epoletilor si eghiletilor, iar PMP inca nu a aflat ca traieste la umbra unui cadavru politic. Ce naiba sa mai promita? Atacul la adresa puterii este atat de prost escamotat incat te intrebi ce l-a impiedicat sa ceara, din nou, demisia guvernului. Ziua de 1 Decembrie? Ma tem ca nu ii poate patrunde semnificatia.
Obsesia UE
Exista discurs in care Klaus Iohannis sa nu acorde spatiu pe masura atat Uniunii Europene cat si NATO? Sau macar sa spuna cateva vorbe, acolo, ca sa vada lumea si Angel Merkel ca el n-a uitat cum a ajuns presedinte si cum stie sa faca sluj? „Suntem parte a NATO, cu toate beneficiile de securitate care decurg din acest statut, si suntem membri ai Uniunii Europene, integrati in marea familie a natiunilor, asa cum au visat inaintasii nostri”. Sa razi sau sa plangi? Intr-un discurs mai vechi, tinut la Marasesti, Iohannis afirma nonsalant ca idealul soldatilor care au luptat acolo era Uniunea Europeana, cu toate valorile ei. Las deoparte faptul ca a mai fost nevoie de alti 40 de ani ca forma incipienta a Uniunii sa apara, dau cred ca bunicul meu, daca ar fi stiut ca pentru asta lupta, dezerta imediat si dus ar fi fost, impreuna cu alti camarazi. Am mai spus-o si am s-o repet pana in ziua cand va pricepe si Iohannis ca obsesia lui nu are nicio legatura cu o istorie de care Romania este mandra. Nu pot sa nu ma intreb in ce fel s-o fi zbatut Iuliu Maniu, la 1918, pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana? Sau Bratianu. Sau Goldis si Ilie Lazar. Apoi, sa-mi fie cu iertare, dar nu cred ca Ferdinand I nu mai putea dormi noaptea de grija Comisiei Europene sau a Spatiului Schengen. Si nici istoricul hunedorean Silviu Dragomir, secretar al Marii Adunari de la Alba Iulia, de grija presedintiei lui Iohannis la Consiliul Uniunii Europene. Hai, mai usor cu Europa, ca ne pateaza treptele.
Felicitari autorului articolului V Boeru si il asigur ca si eu gandesc la fel.
Tara nu are presedinte Acest alogen nu are nimic comun cu natia Romana. Este un individ rudimentar lipsit de cel mai elementar respect fata de poporul roman pe care il uraste si il tradeaza. Oare romanii nu au gasit un ROMAN adevarat caruia sa-i incredinteze soarta tarii? , ce au vazut la iohanis, inaltimea?Este inalt ,adevarat,numai ca gandirea si ineligenta lui sunt invers proportionale cu statura.