Duminica seara, in orasul de unde ne alimentau pe vremuri gazarii cu petrol lampant, berbecutii lui Gigi Becali au ajuns intr-o scurta transhumanta pentru meciul cu „lupii galbeni” ai lui Rednic.
Jocul s-a pornit frumos, cu actiuni in viteza, cu destule ocazii si faze rapide ce au reusit sa ne incante. Ploiestenii au inceput batalia cu toate esaloanele, incercand sa impinga spre poarta lui Tatarusanu liniile adverse trimise de Laurentiu Reghecampf sa execute un marcaj sufocant. Din pacate, intentia gazdelor s-a materializat doar vreo cincisprezece minute, timp in care bucurestenii si-au consultat aparatele de reglat tirul, pentru ca apoi sa-si intinda corturile in terenul prahovenilor, care, surprinsi de forta adversarilor, au incercat cateva actiuni sporadice, din care a si iesit golul bronzatului Bokila. Numai ca bucuria fanilor ploiesteni n-a apucat pauza meciului, din pricina neastamparatului Nikolic, aflat la postul de observatie, din care a sarit ca un popandau si i-a varat mingea in plasa lui Bornescu. Dupa pauza, militarii trecuti in rezerva din pricina desfiintarii armatei romane si preluati de regele oierilor autohtoni Gigi din Pipera au navalit in barlogul „lupilor galbeni”, alergandu-i fara mila prin toate cotloanele si dandu-le lovitura ce consfintea victoria prin neobositul Latovlevici. Fiu de gazar de prin Pucheni, vecinul meu Somarlie, suparat ca Iasmin a marcat golul stelistilor, a rabufnit iritat: „Da’ ce cauta, varule, cheliosu’ asta prin careul lui Galamaz, ca nu e inaintas, e fundas?!”. Spre disperarea megiesului meu, scorul a ramas 2-1, batand in cuie blazonul celor din Ghencea in fruntea clasamentului. Incercarile elevilor scoliti de Rednic n-au avut succes in fata unei echipe bine organizate, artagoasa, foarte mobila si cu o tactica bine aplicata. Se vede treaba ca Reghecampf nu este un foc de paie, ci un adevarat ciclon care, deocamdata, matura totul in calea sa. E drept ca drumul campionatului e lung, dar forma in care se prezinta Steaua in momentul actual da incredere ca ea va castiga potul cel mare! Atmosfera din tribune a fost incendiara. Ca la Ploiesti! In aceeasi zi, Rapiduletul s-a intalnit cu Viitorul, echipa finantata de Gica Hagi. Ceferistii lui Copos au castigat cu scorul de 2-1, dar trebuie sa spunem ca tinerii veniti de la malul marii i-au alergat pana le-au scos sufletul. Rapidul nu reuseste sa intre in cadenta, chestie care-i enerveaza la culme pe fanii ajunsi stacojii de necaz. Multi dintre ei, suparati pe toata lumea (jucatori, antrenori, conducere), au inceput sa rareasca randurile. Or, un Rapid fara suporteri este ca nunta fara lautari! Cu o zi inainte, ceilalti ceferisti, cei din Cluj, au facut harcea-parcea apararea lui Jean Padureanu, scuturand plasa bistritenilor de cinci ori. Frumos scor, dar el a fost obtinut si cu ajutorul arbitrilor, care au privit jocul cu ochelari de cal. Pacat! Sosit la Vaslui pe combina de cules roade, trimisa expres de Porumboiu, Viorel Hizo, zis Dulaul, a pus biciul pe alde Sanmartean, care, speriati de latraturile antrenorului-salvator, au alergat in meciul cu Concordia ca iepurii de camp urmariti de copoi. Scorul de 3-0 obtinut de vasluieni pare cam exagerat, dar asta este!
