De cand Time Warner a stabilit ca pe vaslasii de la Pro TV ii incurca, la rame (am spus, civilizat,”rame”, nu „galere”), ceasurile scumpe, bratarile, si nu pot flexa bine genunchii din cauza portofelelor, corabia fu grabnic parasita de catre cele mai musculoase, competente si sanatoase si vandabile exemplare. Dar ce face Pro?
Asta dupa ce batranul lup de mare audienta, Adrian Sarbu, n-a lacramat o secunda dupa nava-scoala de pe Pache. In locul Shogunului a venit un personaj care seamana cu Putin, si care a hotarat ca pesmetii de supravietuire lasati, normal, neatinsi de catre Sarbu&apropiatii, trebuie consumati in vederea augumentarii chibzuielii. Unde au zburat, in corpore, ca un stol de seagulls, Mona Segall si altii? Pai tocmai in curtea concurentei, la care priveau de la inaltimea etajului zece. Despre care spuneau ca ei, Superman, niciodata nu o sa fie batuti in audiente de alde Batman. „Scoala Pro”, „Stirile Pro”, freza Pro samd.
Cand colo, cat tinu orgoliu? Mai putin decat a durat BAC-ul „generatiei PRO”, pe care l-a picat, tot in corpore, cu ochii la minunile fabricate de Segall&comp. Poate „asa merg lucrurile” , ca sa parafrazam un scriitor celebru (il stie doamna Segall, cu siguranta). In definitiv e capitalism: munca si oamenii sunt decat, nu? o marfa, mereu vandabila si relocabila . Sau, cum vreti, vandabile si relocabile.
Mai are importanta faptul ca majoritatea formatelor tv de prin partea locului sunt cumparate de-a gata? Poate ar trebui doar un colegial gand fata de cei a caror munca nu se vede in tot acest iures. „Nici platit nu m-as uita la emisiuni de astea”, mi-a spus directorul TVR, Stelian Tanase. In definitiv, in format anamorfic sau oricare altul, aceste iluzii optice sunt locomotivele audiovizualului romanesc. Iar Stelian Tanase inca umbla, ca fantanarii, cu cracana dupa bani pentru televiziunea publica.
„Gandeste liber” este sloganul Pro TV. „Mereu aproape”, a susotit, cu folos, Antena1. Tinand cont de afluirea „vedetelor” de la Pro spre Baneasa, putem defini ironia anului in chestiunea cu pricina. Ceea ce pare uluitor, daca n-ar fi de-a binelea romanesc, este totala disponibilitate a unor „formatori de scoala”, tatici si mamici grei, cu orgolii (si alte iluzii) de a trece intr-o tabara adversa mai iute decat vine a doua factura la intretinere. Parasesc, de parca ar avea starter de racheta, locul „unde s-au format”, „cu care s-au identificat”, „familia”, care va sa zica, „publicul” la picioarele caruia mereu au spus ca sunt, Romania pe care, in fine, o iubesc, bla, bla…Ceva a la vivat concurenta! Publicul? Pai unde sunt fidelii? La Nea Marin, la Antena 1, dupa ce au fost la „Serviti, va rog”. Mai mult ca oricand, Pro TV ar putea spune, ca Vlahuta: unde ni sunt visatorii? Ar fi o lectie pentru toate posturile tv care isi atribuie audiente de top. Daca, din 1995, ti-ai format inconditionali, si, acum , au schimbat, brusc, butonul, ce-i de facut, spune Aleksandras Cesnavicius, ala despre care spuneam ca seamana cu Putin? Cand te pomenesti ca telespectatorii fideli sunt, de fapt, falsi fani si, dimpotriva, se duc (tot goi de mate) sa vada cum numitul Nea Marin salveaza pensiuni, ca un altul care salveaza hoteluri pe Discovery, ce-i de facut? Usurinta cu care Pro TV accepta noi si noi coborari in audiente este o intrebare de pus. Deocamdata. Tacerea CME, putem banui si noi, nu musai alti analisti media pan europeni, poate pregati o noua generatie de formate, cu implicare directa in noile tehnologii interactive, la purtator sau nu. Mutarea lor, intr-un singur device, via trans-media, sunt optiuni pe care nu banuim ca CME le ignora. Ecranul simplu va ramane altora.
