Vineri, 4 decembrie, va fi inaugurat cel mai nou teatru privat din Romania, „Grand Comedia Theatre”, cu premiera dramei „Noi doi”, o piesa rupta nemilos din viata destul de amara ce ne inconjoara zi de zi. Marea surpriza: regia este semnata de Catalina Buzoianu, un nume-colos al teatrului nostru contemporan.
Vineri seara, la World Trade Center, va incepe aventura celui mai nou teatru romanesc, „Grand Comedia Theatre”, o initiativa 100% privata, cu ambitii mari si cu foarte mari sanse de a deveni rapid un punct de referinta in entertainmentul de calitate din Capitala. Sala „New York” are o capacitate de 350 de locuri si cunoscatorii vor recunoaste ca nu este cu nimic mai prejos decat salile Teatrului National, unde deja tot mai multi actori, dramaturgi, scenaristi sau regizori nu mai au loc. Mai ales cei mai tineri, la inceput de cariera si cu sperante de bun augur.
Revenind la piesa care deschide pentru prima data usile noului teatru, am tras cu urechea pe ici, pe colo si am aflat lucruri surprinzatoare. In primul rand, drama este inspirata dintr-un crampei de viata autentica, o intamplare din acelea care iti schimba viata intr-o fractiune de secunda. Am mai aflat ca Ileana Raducanu inca scria la piesa cand actorii deja acceptasera sa preia rolurile, lucru care ne starneste curiozitatea vizavi de subiectul abordat. Atentie mare si la actori, trei la numar. 
Intai vorbim despre Filip Ristovski, actor, tenor al Operei Nationale din Bucuresti, dar si profesor la Conservator, un om pe care nu-l veti putea scoate nicicand din modestia caracteristica marilor talente. In al doilea rand, pe scena va urca si Sandra Mavhima, actrita si dansatoare a Teatrului de Opereta si Musical, o prezenta diafana si incantatoare. Distribuita intr-un rol deosebit, va da un exemplu de deosebita traire aristica. In al treilea rand, pe scena „Grand Comedia Theatre” va urca Mariuca Enache, un copil pe umerii caruia stau intrebarile centrale ale intregii piese. 
Rolul ei nu este deloc o joaca si impune o stapanire de sine, dar si o explozie de sentimente minunat aduse in fata spectatorului. Bineinteles, nu putem decat sa aducem inca un omagiu doamnei Catalina Buzoianu, care, din cate am auzit, a apreciat in mod deosebit subiectul dramei, si care reuseste, inca o data, sa puna in scena nu o piesa de teatru, ci un eveniment teatral de mare clasa, un moment plin de substanta, pe care adevaratii amatori de cultura contemporana nu au voie sa-l rateze.
