Televizorul traieste greu, strivit fara mila, dar mai ales fara logica, de cateva obsesii obositoare. Ratingul nu mi se mai pare demult o tinta. E un paravan. Un camuflaj al prostiei oamenilor prabusiti fara sens si talent in televiziune. Incepem discret, cu regele audientei. Dan Diaconescu in direct! Dar urmeaza si altii.
S-o lamurim. Fara menajamente. Domnul Dan este un Klaus Iohannis al ratingului. O legenda caraghioasa. O palpaiala de lumina obositoare de noapte. O inghesuiala de prostii consecutive, fara punct. Fara virgula. Si atentie, fara rating. Dan Diaconescu si ratingul descriu impreuna perfect relatia lui Bote cu femeile. Stau alaturi. Par. Nu sunt. Merge cu ratingul in spate, convingator cum mergea cu sacul de bani ca sa cumpere Oltchimul. Stam, ca oameni de televiziune, de-o parte si de alta, buimaci. Ba, imparatul e gol! Vorbeste de vreo luna in gol la RTV. Ca Mutu fugind sa dea gol, fara minge. Bre, nea Dane! Regele audientei! Scapam si noi de zero ala din fata? Ca abia acum pricepem relevanta siglei. Zero nu e de la OTV. E de la rating. S-a pus acolo, precum calul din targ. Nu bea. Nu mananca. Nu alearga. De ce l-ai mai adus? Sa-l fac de ras, da-l in pizda ma-sii! Omul, in momentele de glorie, cand o cauta ceremonios pe Elodia. Asa, vreo cateva luni dintr-o viata de om! In momentul de maxim succes si glorie, facea la OTV cat face Gadea pe pauza publicitara. Era mult. Avand in vedere desfasuratorul. Personajele, subiectul si moderatorul. Restul sunt legende. Succesul lui politic a fost o intamplare circumstantiala. Nerepetabila. Si mica. Deci, hai sa terminam cu circul. Si legendele astea obositoare. Dan Diaconescu si ratingul! Menci si puscaria! Lasati, ca va fi bine!
