Unde te intorceai, dadeai de cineva mandrindu-se. Gata! Ne intoarcem. Ne intoarcem la Romania lucrului bine facut, cum unde?! Klaus Iohannis a plecat deja spre biroul de la Cotroceni. Se estimeaza ca in doua- trei saptamani, e acolo. Nicio graba, vorba neamtului.
A fost bine. Imaginea cu orchestra cantand in viscol. Cu Ponta asuprit de frig, vant si ninsoare. Privind disperat spre multime: “sper ca astia n-au venit sa voteze!”. Oameni fluturand ceremonios steagul Romaniei. In frig. Sub vremuri. Impotriva vantului. In general, impotriva! Cateva fete mai vioaie in multime. Restul, privind isteric si istoric spre ceas: ”cat naiba mai dureaza?”. Asa e Romania. Cat mai dureaza?! 1 Decembrie! Singura zi in care ai senzatia la televizor ca nu suntem chiar tampiti. Din nimic apar oameni cu care nu ti-e jena. Un an intreg ne crapa obrazul de rusine cu noi. De 1 Decembrie, gasim ca nu suntem doar aia. Fluturam romani frumosi. Ne legitimam cu succese individuale. In frigul asta, ne mai punem si noi la adapostul Simonei Halep. Romanilor mai rasariti. Ca de-un apus, am tot pus. Desteapta-te, romane! Suspecta premisa. Vorba unei concurente la Vocea Romaniei. ”Orice s-ar intampla, se intampla! Si totul se intampla asa cum a trebuit sa se intample!”. Romania e misto. Noi o povestim prost. De 1 Decembrie a fost bine. Lasati, ca va mai fi!
