S-au ofticat actorii si plangeau cu muci fiindca s-au behait manele la un festival de film. Ooooof, ipocriziaaaa mea! Zeii din telenovele au prins boala pe manele. Pe acesti mari artisti i-am vazut si in reclame, in roluri de zugravi, asa ca-i normal sa se simta lezati.
Din tocana scandalului s-a infruptat si presa. Ziaricii n-au muncit. Au reprodus ceva greata stelara de pe paginile de facebook ale vedetelor. Harssst, mi-am tras una peste mana, pentru ca intai am vrut sa bag vedetele intre ghilimele! Le las asa, fara. Printre vedetele din care a citat „Libertatea” – Vlad Enachescu. Atitudine de gomos cosmic si scriitura de clasa a treia. Plus gramatica invatata la tambal. „2 dintre asa ZISE-LE staruri”. Trecem peste amanuntul ca numeralele pana la zece se insurubeaza in text cu litere, nu cu cifre. Dar „asa zise-le”, oooo, „asa zise -le”! In felul asta te rasplateste viata daca, in drum spre scoala, n-ai carat in spinare ghiozdanul, ci acordeonul.
Discutia despre cinematografie e simpla. Unul dintre fiii lui Renoir (unul dintre fiii lui Renault, pentru Vlad Enachescu) s-a afirmat in industria asta si a spus o chestie demna de geniul tatalui sau. „Filmele nu sunt pentru noi, francezii. Bagajul nostru literar e prea greu si ne incetineste. Filmele trebuie sa le lasam americanilor”. Bagajul literar al romanilor incape intr-o borseta, daca ne comparam cu francezii. Dar facem filme incetinele (discutii de un sfert de ora, in bucatarie, despre nimic), pe care le consideram subtile, iar americanii au spectatori si produc miliarde din niste tampenii.
Si acum sa dedicam cateva randuri manelelor. Domnule Enachescu, lamuriti-ne cum se articuleaza substantivul „manea”, la plural! MANELE-LE, nu ? Pe scena festivalului de film a stralucit formatia lui Bursuc. In lumea tentaculara a manelistilor, Salam e inima, iar Bursuc e parola. Care deschide fermoarul cortului. Bursuc reprezinta fermentul intelectual si economic al manelistilor. El indruma artistii (auuuuu!) si tot el aduna papirusul materialist strans din portofelele (domnule Enachescu, PORTOFELE-LE, nu?) interlopilor convertiti la lirismul de damigeana. Ca sa pricepeti ce inseamna Bursuc pentru Romania, voi rererepovesti o istorioara. Bursuc isi comandase un reality show la o televizie agreabila. Avea si niste elevi (asta o fi termenul?) in studio, iar o mamica duioasa si cu fuste colorate precum coada de paun il ruga sa-l lase si pe fiul ei sa interpreteze simfonia Cicalacacichicea. La care Bursuc, cu severitate: „doamna, pana acolo mai e mult de munca!” Am fost de acord(eon) cu el. O arie precum Cicalacacichicea o arpegiezi doar daca esti de la Placido Domingo in sus.
Oooooof, maestre Bursuc, maestre Bursuc, mai tineti minte – ce vremuri, maestre, ce vremuri, cata arta pentru arta! – cand v-au pus niste domni, aflati in dispozitie euforica, sa le cantati in sauna? Maestre, maestre, iubite maestre, ati facut sa planga si pietrele din baia de aburi!
