Cand mi se intampla sa rasfoiesc o revista sclipicioasa, in care se desavarseste succesul feminin, ma intorc cu gandul in anii ’70-’80, la generatia mea.
Frumoasele clasei luau premiu doar in primii ani de scoala. Dupa ce le cresteau poamele pieptului, treceau in planul doi al catalogului si in planul intai al admiratiei. Locul lor era luat de tocilare ciuflegaite si asa se mergea din clasa a saptea, a opta pana in liceu si chiar pana la sfarsitul facultatii. Dupa terminarea studiilor, frumoasele se maritau bine sau fugeau din tara, iar tocilarele urcau in singura ierarhie posibila, cea de partid. O specialista in chimie alimentara, de pilda, era si o activista destoinica. Tocilara iubea si stiinta, si politica de cadre.
Ma uit ce se petrece azi. Tocilarele din liceul meu au disparut. N-am vazut-o pe niciuna la televizor. In schimb, in publicatiile glossy au aparut intelectualele cochete — cocote, care au absolvit liceul spre 2000. Sunt sefe de corporatii, sunt deputate, sunt milionarese, sunt poliglote de romgleza si abrevieri de feisbucareala, au tone de masterate, au si tupeul de a-si povesti lecturile — nu stiu care canadian sau neozeelandez la moda „mi-a schimbat viata, draga!” — dau lectii de propasire si se lauda ca mananca bio, neaparat bio, cred ca si fumeaza bio.
N-ar recunoaste vreuna ca-i o zdreanta, dar toate debordeaza de tupeu si — reiau ideea din paragraful precedent — isi dezvaluie lecturile. Fa, bagaboantelor, dar „Hanul Ancutei” sau „Zahei Orbul” ati citit? Depinde de unde incepi orice, de la futut pana la lectura. Daca prima carte a ta a fost Sandra Brown, normal ca neozeelandezul Muci (vremea lui Coelho a fost acum zece ani, iar suedezii s-au cam curatat dupa 2010) iti schimba viata. De Mos Goriot al lui Balzac ati auzit? Recunoasteti macar ca va plac mosii, care v-au impins si v-au tot impins si inca va imping in fata. In Germania, modelul Romaniei, desigur, lucrurile nu se intampla asa. Pe Angela Merkel n-ar fi invitat-o un bogatas la o cafea si o discoteca nici in urma cu 30 de ani. Margaret Thatcher era in aceeasi situatie.
O creatura de succes din Romania — craci lungi, minte bovina, cititoare de canadieni care i-au schimbat viata, CEO la corporatie — imputea spatiul, alaltaieri, in Piata Amzei. Taranca de la multinationala s-a nascut langa Urziceni (nu in, langa!) si o intreba pe taranca de la taraba daca piersicile sunt bio. Taranca autentica s-a suparat. „Doamna, arat io a escroaca?”Am intervenit eu, providential. „Cumpara, draga, de la doamna! Priveste-o in ansamblu, ca ai viziune, esti desteapta! Nu vezi ca dupa nas, mai exact dupa parul din nas, dupa bataturi si dupa papuci seamana leit cu ma-ta?”
