Vasile Dancu a rezolvat, mi se pare normal, problema Simonei Halep cu sponsorii. „Un pic de demnitate, un pic de efort si un proiect de centenar” (…) „Sa facem o colecta publica pentru Simona Halep, am putea aduna, in cateva zile, donand fiecare fan cate putin, mai multe milioane pentru a fi noi, poporul roman, sponsorul acestei fete care aduce imagine buna Romaniei. Daca cei 3 milioane (in patru cuvinte, trei greseli de intelectual fin – cacofonie, dezacord si numeral infipt in text cu cifre, desi e mai mic decat zece – n.m.) de telespectatori romani de la finala recenta ar da cate un singur euro, am putea scrie noi pe tricoul Simonei orice vrem”.
Multumim, nea Vasile, uneori „istoria are nevoie de un ghiont” (Lenin). Citatul din Lenin si altul care va urma, tot legat de Lenin, le-am luat din cartea „Imparatul cu sapca, Regimul Basescu si elitele sale”, semnata de Radu Calin Cristea si aparuta la RAO. Nea Vasile, l-ai depasit pe Lenin, dar nu de acum, ci de cand ai fost vicepremierul pesedist al Guvernului tehnocrat Ciolos! Si ce ar trebui, nea Vasile, sa scriem pe tricoul Simonei Halep? „Burleanu, reales la FRF” – ar fi un text bun? De ce sa nu-l ajutam si pe protejatul matale, de la federatie? Doar ti-a fost student, se si vede. Ce viziune economica avangardista are un fost vicepremier! Miciurinista incrucisare Ciolos – Dancu reprezinta raspunsul la intrebarea „De ce nicio firma, avand capital suta la suta romanesc, nu conteaza pe plan mondial?” Dancu si Ciolos sunt niste Basescu si Iohannis mai mici. In tarile puternice, economicul e mai important decat politicul. Presedintele si ministrii fac lobby pentru companiile din tara lor. La noi, presedintii aplauda institutiile de forta care ii distrug pe afaceristii autohtoni.
Dupa ce a sfeclit-o grandios cu Halep, nea Vasile sociologul ne-a avertizat ca „o sa public concluziile si statistica reactiilor, precum si analiza interactiunilor dintre noi”. Nu, nu, nu mai trage nicio concluzie, nea Vasile! Chiar asa soporific cum esti, ideea matale a desteptat Romania, a fost o tornada de inteligenta din categoria „Si se auzi deodata glasul lui./ Ramele parca se miscara-n cui./ S-asculti, urechile ti-erau sarace;/ Lenin citea Decretul pentru pace”. Poezia e de Eugen Jebeleanu. Sub Ciolos si Dancu, Jebeleanu a devenit si verb, in franceza. J’ai beleanou, tu as beleanou, il a beleanou. Calamburul nu-mi apartine, e vechi.
Ca sa intelegeti cum politicul inraureste (cu cianuri) fotbalul, mai vin cu o paralela. Marcel Puscas a povestit ca secretarul general al FRF i-ar fi spus „m-am angajat la federatie fiindca imi doresc sa ajung sa beau si io o cafea pe malul Lacului Leman”. Subtire. In „Imparatul cu sapca”, Radu Calin Cristea scrie ca Basescu nu putea sa-l sufere pe viitorul europarlamentar Cristian Preda. „Nu il gasea necesar, dar ii facea placere sa recupereze ce respingea Tariceanu. Ii reprosa lui Preda ca a profitat de bugetul alocat Francofoniei (2006), ca VAZUSE LUMEA FRANCOFONA DUCAND PERSONAL INVITATIILE, DESI PUTEAU FI TRIMISE PE CALE DIPLOMATICA.”
