Universalul Brancusi si Memelusul scarbos din Galati

Citat din prostul orasului, Meme Stoica: „Oare sunt singurul caruia nu-i pasa care va fi soarta acestei oribilitati («Cumintenia Pamantului», n.m.)? Eu, cand ma uit la defectiunea asta, realizez ca maestrul avea si umor”.

1. Sculptorul meu preferat nu e Brancusi. Ii iubesc pe Paciurea („Himerele” lui Paciurea) si Baraschi (fostul socru al lui Eugen Mihaescu, grafician si memorialist convertibil pe plan mondial). Dintre contemporani, imi plac Apostu (s-a stins in anii ’80, dar pe Apostu, poreclit Betigus, il pun la contemporani), Gorduz (pictorita Silvia Radu, sotia lui, a fost cea mai frumoasa femeie din Bucuresti), Olariu („Monoxilele” lui Olariu — cu o saptamana inainte sa fuga in Canada a venit la noi in casa si m-a invatat sa cant Andrii Popa) si Buculei, care m-a initiat artistic, in anii ’80, la Buteni. Proiectul lui pentru „Aripile” de la Casa Scanteii a fost demn de toate superlativele, dar arhitectii, constructorii si baietii din administratia publica nu s-au ridicat la nivelul lui Buculei.
2. O lucrare din aria „Cumintenia Pamantului” , nu stiu daca asta licitata de Ciolos, s-a aflat, in urma cu 100 de ani, in colectia lui Bogdan-Pitesti, un Sorin Ovidiu Vantu mai cultivat. Aventurier si pamfletar, Mecena si sarlatan, protector al lui Arghezi si al lui Luchian, pontif al cafenelelor pariziene, de unde a fost alungat pentru ca ar fi ciordit un velociped, ca tatal lui Ciurli Burli, de la FRF. Nefericita comparatie! Bogdan-Pitesti a fost un cinic de geniu. Era in proces cu Take Ionescu. Prim-ministrul de origine plebee pleda. Il macelarea pe Bogdan-Pitesti. Si Bogdan-Pitesti, din boxa acuzatilor: „e buuuun, e bun escrocul!”. Intr-o vara, Macedonski i-a zis in gluma lui  Bogdan-Pitesti sa-i trimita un curcan, de Craciun. Macedonski a uitat de discutie, dar, cu doua zile inainte de Craciun, a sosit curcanul. Cand poetul a taiat burta pasarii omagiate de americani, pe masa lui au cazut 20 de monede de aur. Cand scria pamflet, Bogdan-Pitesti era pe aceiasi versanti cu Arghezi si Macedonski. Iar in artele plastice, Bogdan-Pitesti si Zambaccian au fost — fac o afirmatie riscanta! — mai mari, uneori, decat artistii pe care i-au inaltat. Bogdan-Pitesti a cumparat o „Cumintenie a Pamantului”. Dar nu-i place imbecilului Meme, ba, baieti, ba, baieti!
3. Dupa moartea lui Rodin, suveranii sculpturii au ramas Henry Moore, Giacometti si Brancusi. In lumea asta, nici suboamenii nu-i injura pe Henry Moore si Giacometti. In Romania, suboamenii (Sadoveanu si Ralea nu intra aici, au fost victimele lui Leonte Rautu) l-au hartuit si il hartuiesc pe Brancusi. Au tras cu tractorul de „Coloana Infinitului”, au spalat cu dero „Poarta Sarutului”.
4. Orice rahat al lui Brancusi e un Brancusi. Orice rahat de la Galati ramane o mizerie.