Ion Ianosi (1928 – 2016), profesor de filozofie, catedra Etica si Estetica, Universitatea Bucuresti. A fost unul dintre carturarii evrei marxisti si longevivi ca Paul Georgescu, Ov. S. Crohmalniceanu, Zigu Ornea, Paul Cornea. Prieteni si rude de-ale lui Ianosi au murit in lagarele lui Eichmann, asa ca nu avem caderea sa jonglam cu pareri despre optiunea lui politica. “Daca toti evreii ar fi ca tine… “, i-a spus Sanziana Pop, iar “stiuta lauda jignitoare” este consemnata la pagina 521 a cartii lui Ianosi, “ Internationala mea, Cronica unei vieti”. Scoasa la Polirom, fiindca eruditul Ianosi avea si intuitie, asa ca s-a certat cu Liiceanu. Redau trei fragmente mai virile din autobiografia lui Ianosi – cam didactica, dupa gustul meu.
1. Ianosi a scris prima carte romaneasca dedicata lui Thomas Mann. In 1966, profesorul s-a dus la Zurich, sa-i intalneasca pe Dr. Hans Wysling, directorul Thomas Mann Archiv, si pe Erika Mann, fiica titanului. Ianosi a facut-o pe Erika Mann sa se indragosteasca de opera lui Caragiale. Fara legatura cu Ianosi, Caragiale, care scria numai pe bani, a zis, la o carciuma, potrivit lui Victor Eftimiu, “ eu nu sunt masina de treierat. Eu sunt ceasornic de precizie, pe mine sterge-ma si unge-ma!”. Dr Wisling i-a marturisit lui Ianosi, in 1966, insist, in 1966 :”Anual plec in vacanta , cate doua luni. M-am dus in Italia, acum devine totul ca aici, hoteluri Hilton, fast- food-uri tipizate, autostrazi ultramoderne. Am fost si in Grecia, si ea se modernizeaza pana la satietate, in curand totul va fi standardizat, nu mai gasesti nimic autentic in Europa, toate tarile sunt trase la indigo, traiul a devenit identic.” Wysling a constatat asta in 1966. Gunoaiele tefeliste se bucura, in 2017, daca le da chelnerul din Grecia bon fiscal, prostoboii dracului!
2. “ In august 1968, generalul Laurentiu Fulga si colonelul Nicolae Tautu (Fulga a fost in conducerea Uniunii Scriitorilor, iar poetul – militar Tautu a ramas in istoria literaturii datorita farselor sale, n.m.) au instruit grupe de scriitori pe Stadionul Tineretului, ca sa tina piept eventualei ofensive sovietice asupra Bucurestiului.” Asa se intampla si azi, cu zdrentele de ziarici, pe care ii instruieste Securitatea sa-i acuze pe patronii romani, doar pe patronii romani. Culmea e ca si tefeleilor li se pare ca ii invadeaza rusii.
3. In final, una cu scriitorul meu preferat, cel mai talentat si mai inteligent om pe care l-am cunoscut. Scaparatorul nea Fanus. La inceputul anilor ’70, “am nimerit in cuseta de pe tren cu Fanus Neagu si Lucian Raicu (critic literar, care a stat la masa cu Labis si Marin Preda, inainte ca acestia sa moara, n.m.), asteptati la Bratislava de U.S. din Slovacia. Pana la Ploiesti, ei au destupat prima sticla de tarie. Dupa un pahar, eu m-am retras, dar ei au continuat sa chefuiasca. La Budapesta, Fanus avea iesiri expansive, a proferat pe peron injurii la adresa lui Ceausescu. Abia am reusit sa-l urc in vagon. Libatiunea nu s-a oprit, insa. La urmatoarea granita, Fanus l-a coplesit pe vamesul slovac cu imbratisari. Urla pe coridorul vagonului ce o sa le faca bratislavencelor si in cate feluri. Continuand sa bea, Fanus si Raicu au fost imbarcati, a doua zi, spre Bucuresti.” Nea Fanus. Genial ca intotdeauna.
