Siguranta si Securitatea

Un reporter inteligent le-a dat un test unor liceeni. I-a invitat sa-l descrie pe Eminescu, editia 2014. Ce-ar face azi Titi (cum il alinta Veronica Micle, motiv pentru care o dispretuia Nichita Stanescu), daca ar fi colegul lor de clasa. „Ar toci toata ziua”, au socotit mugurii societatii capitaliste, „dar l-am aduce noi pe calea cea buna”. Probabil ca Eminescu ar fi numit chestia asta hartuire textuala. Sperantele patriei au gasit si remediile. „L-am scoate la o bila, la o tigara, la o caterinca, la un barbut”. Corect. Pare ideal, nu ne convine, dar asa s-ar fi intamplat. Mai greu ar fi fost de convertit Aron Pumnul. Directorul unui liceu bucurestean a montat camere de luat vederi in curtea asezamantului de golaneala. Nu se stie cu ce bani, pe seceta asta bugetara. Poate ca acel Matrix cu catalog se crede sef de banca sau de benzinarie. Oricum, tinand cont de declaratia televizata a dumnealui, ii preferam pe derbedeii aia mici, care l-ar fi invatat pe Eminescu sa foloseasca teava cu cornete. Dom’ director si-a proptit pe nas ochelarii cu rama maronie, data cu bait, s-a ospatat cu o  portie de importanta si a cuvantat in fata camerei de luat vederi. „Siguranta si securitatea e importante”. E de ajuns sa ne gandim la corespondentele SRI-ului din perioada interbelica si din cea comunista, pentru a observa ca Siguranta si Securitatea reprezinta cam aceeasi forma de represiune — asadar pleonasm, nea profesore! Pe urma, cand doua lucruri „e importante”, intelegem ca domnul director de liceu gandeste ca un militian de nadejde, asa ca ni se pare normal ca elevii sa emita judecati de puscariasi.