In calitate de semnatar („nefrecventabil” – cuvant la moda printre stupizei) al cartii „Sictir, bagabontilor!”, imi permit sa le retransmit „Sictir, tefeloazelor!” tuturor ingustilor la minte care au zis, macar o data, din 2010 incoace, de cand a inceput prigoana neostalinista, ca „nu se comenteaza deciziile justitiei”.
Intr-o lume in care neomarxistii atei contesta existenta lui Dumnezeu, iar satanistii il spurca pe Dumnezeu, noi n-avem voie sa comentam hotararile luate de niste oameni care au sefi, dorinta fireasca de parvenire, rate bancare, vacante si simpatii sau chiar aderente politice. Interesant, foarte interesant. Sa vedem ce parere aveau scriitorii despre chestia asta.
Tolstoi a zis cu mult timp in urma „cine n-a facut puscarie n-a cunoscut Statul”, asa ca vin mai aproape, cu niste citate lejere din doi autori consistenti. In „Balanta” lui Baiesu, profesoara Nela se intalneste, „la niste carnaciori si un salau prajit”, cu procurorul care i-a arestat barbatul. Nela (in ecranizare, Maia Morgenstern) il ia repede pe domnul magistrat: „Spune-mi si mie, voi, procurorii, dupa ce criterii sunteti selectionati? Impresia mea e ca procurorii sunt cei mai rai, mai cainosi si mai inumani dintre functionarii Statului. Intotdeauna voi cereti pedeapsa cea mai mare, va luptati pana in panzele albe ca vinovatul sa fie, daca se poate, lichidat. Mi-a povestit cineva ca, acum un an, l-ati condamnat la moarte pe un sef de carmangerie, pentru ca a furat o mie de kile de carne. Nicaieri in lume nu exista pedeapsa capitala pentru delict economic.” Diatriba Nelei a aparut in versiunea cenzurata a „Balantei”, din 1985. Ce a facut Ion Baiesu se numeste anticomunism facut la timp, nu dupa 1990, cand am fost eu in Piata Universitatii. De atunci tot aud ca si Piata Universitatii a dat eroi. Uite cum m-a pandit martiriul si nu m-am prins!
Trec la un thriller novel, „Avocatul rebel”, de John Grisham, probabil cel mai bine vandut autor din lume. Grisham a fost avocat, cunoaste bine Sistemul. „Prezumtia de nevinovatie este acum prezumtia de vinovatie. Povara dovezilor este o denaturare fiindca dovezile sunt adesea minciuni. Vinovatia dincolo de orice indoiala rezonabila se rezuma la asta: daca exista vreo suspiciune ca o persoana ar fi comis o infractiune, atunci haide s-o bagam la puscarie!” „Te-ai astepta ca procurorul sa sparga sirul de mincinosi chemand la bara si un martor credibil, dar asta ar necesita ceva inteligenta”. „La un moment dat pe parcursul zilei, judecatorul si procurorul se intalnesc in secret. Nu sunt poftit, in calitatea mea de avocat. Regulile de procedura interzic astfel de intalniri clandestine si totusi ele au loc.” „Un an de inchisoare, pentru un om nevinovat, este noroc chior in sistemul nostru. Sunt mii de oameni, inchisi de zeci de ani”. „Toti procurorii au acelasi defect genetic; nu vad adevarul decat atunci cand ii izbeste in fata. Se agata de teoriile lor. Stiu ca au dreptate pentru ca au fost convinsi de asta luni bune, poate chiar ani.” „Sa obtina o condamnare e un lucru mai important decat dreptatea.” „Procesul asta n-are legatura cu dreptatea, ci cu ideea de a castiga. Si pentru a castiga, fara nicio dovada reala, Huver (procurorul din „Avocatul rebel”, n.m.) trebuie sa inventeze si sa atace adevarul de parca l-ar uri.”
Fiind un bramburit, nu un riguros, nu prea m-am tinut de sublinieri, pe carte. Am citat de la paginile 12 – 18 si 77 – 83. Romanul are 442 de pagini si cam asa e tot. Nu ma dau vreun impecabil. Am ales ce mi-a convenit. Dar eu n-am oameni pe constiinta. Aaaaa, si am uitat ceva esential! Asa sunt tratati in America lui Grisham indivizii banuiti ca ar fi criminali in serie, nicidecum oamenii acuzati pentru derapaje economice.
