Pe 23 iulie, un copac s-a pravalit spre autostrada Catania – Messina, a strambat un indicator de care s-a lovit un TIR, iar traficul a fost blocat intre Fiumefreddo si Giarre. Era sa pierd avionul, chiar daca am plecat, de la hotel, cu patru ore inainte de zbor, iar distanta Taormina – Catania e de vreo 50 de kilometri, pe autostrada.
Dar zona Taormina – Catania are variante. Pe soseaua Fiumefreddo – Giarre, daca scoteai mana pe geam, luai lamaia din mers. Am exagerat rezonabil, nu dati la cap, ca sunt artist! Culegeai doar portocala. Nu voi umbla cu metafore geografice, ca nu mai am timp sa-l prind din urma pe Giuseppe Tomasi di Lampedusa („Ghepardul”). „Acest peisaj care ignora caile de mijloc, dintre moliciunea lasciva si asprimea blestemata, care nu e niciodata meschin, aceasta tara care la o distanta de cateva mile e inconjurata de infern, la Randazzo, si de frumusete, la Taormina, ambele fara de masura si deci periculoase, aceasta clima care impune sase luni de temperatura de patruzeci de grade; aceasta vara a noastra lunga si grea ca iarna ruseasca.”
Si cand te intorci in Romania iti aduci aminte ca n-avem clima pentru turismul de Litoral, ca n-avem, la restaurante, pesti din Marea noastra (ce spada, ce dorada, ce ombrini la Taormina!), ca n-avem sosele, ca n-avem parcari. Taormina Castelmola (zona de promenada de pe Corso Umberto, cu branduri de moda si restaurante de lux) produce numai din blocul destinat parcarii mai mult decat scoate Mamaia din hoteluri, cluburi si restaurante.
La picioarele versantilor accesibili alpinistilor, nicidecum drumetilor, Sicilia are sosele de coasta. Deasupra – sosele intermediare, cu deschideri spre toate localitatile, indiferent de marimea acestora. Iar sus, si mai sus, foarte sus, acolo pe unde ar trebui sa rataceasca doar condamnatii in contumacie si caprele de munte, se inalta autostrazile, cu tuneluri lungi ca in Elvetia. La Messina (portul puternic industrializat face legatura cu Italia continentala, de acolo vezi Calabria la fel cum te-ai uita de pe un mal pe celalalt al Dunarii – bineeee, inmultesc cu doi!), autostrada care o ia intr-o parte spre Palermo si in cealalata spre Catania e construita pe piloni inalti cat trei macarale suprapuse, cu tentacule de caracatita asfaltica, incolacite ca la un montagne russe urias, urias, urias. Daca te uiti in jooooos ti se face rau, noroc ca se zaresc, la orizont, vapoarele si Calabria.
Orasul cel mai frumos al Siciliei sud – estice este Siracuza, care isi are nucleul istoric si turistic pe insula Ortigia. In carciumioarele aflate pe stradute inguste, in panta, „si mangia, si beve si canta” cu 50 de euro – doua persoane, iar nota vine de mana, cu stersaturi, ca sa zambeasca fortat, cu protezele dentare corective, corporatistele de 40 de ani. E normal sa se plateasca asa. Arhimede din Siracuza n-a fost contabil sau propagandist, ci inventator de lumi, iar restaurantele cu mese puse la radacina zidurilor vechi se gasesc in spatele Bisericii Santa Lucia, unde a fost expus tabloul Seppelimento di Santa Lucia (acum e in Palatul Bellomo), de Caravaggio. Brigandul de geniu era facut pentru Sicilia. Se zice ca a stat cativa ani in Siracuza dupa ce l-a mierlit pe unul, in Malta.
Doua vorbe si despre mafie. Satele tematice ale zonei sunt Savoca si Forza D’Agro, unde s-au filmat scene din „Nasul”. Se vand mii de tricouri si alte suveniruri cu Al Pacino si Marlon Brando, se fac mii de poze pentru facebook – am si eu. Despre Falcone nu stiu cum, marele erou antimafia, nu intreaba nimeni, dar nu m-ar mira sa i se ridice o statuie la Bucuresti.
