In urma cu 100 de ani, oamenii de Stat se inconjurau de scriitori. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, politicienii si-au tras ziaristi, in anturaj. Acum, un oligarh ex-sovietic si Marile Puteri (satule de slugile depasite Iulia Timosenko si Porosenko) au pus un actor in fruntea Ucrainei. Nu stiu daca este un artist bun sau slab. Reagan al americanilor era subtirel ca actor. Din acest motiv n-a luat-o razna si s-a dovedit un excelent presedinte. Dar pe actorii mari ii mai ia paranoia. L-ati vedea pe Jack Nicholson presedinte? Din acest motiv, in 2030 cred ca vor avea sanse frumoase, in alegeri, personajele de desene animate. Mickey Mouse e fidel, orice s-ar spune. Mai greu ar fi cu un cuplu presedinte – premier, alcatuit din Tom si Jerry. Chiar si Walt Disney il strunea greu pe Jerry. Daca il vinde Jerry pe oligarh?
Dar la presedintia Romaniei, armonie si literatura. Sasul elocvent scrie ca Tolstoi (in a doua parte a vietii) sau Rebreanu. In sensul ca are parte de liniste, exact ca Tolstoi sau Rebreanu la mosie. Ultima carte a lui Iohannis nu se abate de la statutul de capodopera, atins de precedentele. Citez din maestru. „Oamenii nu imbratiseaza imediat schimbarea. La inceput sunt foarte reticenti. Oamenii, de regula, sunt foarte reticenti la schimbare.” Vasile Dancu e profund pe langa Iohannis. N-am terminat. Geme internetul de nestematele lui Iohannis. „Aceasta este piata unica digitala: toata lumea isi deschide piata digitala nationala catre toti ceilalti. Acest lucru s-a reglementat recent, iar rezultatul ar trebui sa fie o deschidere a pietei.” E ager, viteza de gandire mi se pare principala sa calitate. Acum pe bune: treziti-l din hibernare! E primul urs mai incremenit decat barlogul! Chiar n-are niciun cititor, niciun supervizor, niciun prieten la Cotroceni? Sotia lui e filoloaga, putea sa-i corecteze varza aia, dar am impresia ca o preocupa mai mult tenisul.
Spre deosebire de Iohannis, Dragnea nu se strofoaca sa scrie vreo carte. El ar fi in stare sa ia direct Greuceanu si sa-i zica Irinei ca si-a publicat autobiografia. Daca Irina nu-l crede, memorialistul ii poate spune ca l-au ajutat cu documentarea madam Dancila si Carmen Dan.
Petre Ispirescu, omul care a avut tupeul sa scrie Greuceanu inaintea lui Dragnea, a fost tipograf. In acest moment, tiparirea de carti si de ziare este la pamant in tarisoara noastra. Doar 2,8% dintre romani citesc o carte pe luna si suntem pe ultimul loc in U.E in ceea ce priveste cumpararea de carte. Solutii ar fi. Exista in Parlament un proiect, „Pactul pentru carte”, initiat de un deputat PNL, Ovidiu Raetchi, dar scriitorul Iohannis e prins in focul (mai mult in cenusa) creatiei si n-are timp nici de liberalii lui. Propunerile din proiect mi se par lesne de pus in practica. TVA 0% pentru cartile tiparite. Normal ar fi si pentru ziare. Acordarea unui sprijin financiar anual pentru profesori si elevi, in vederea achizitiei de carti. 100 de euro pentru fiecare profesor si 50 de euro pentru fiecare elev. Renuntarea la impozitul pe cladiri pentru spatiile care gazduiesc librarii. Instituirea anului 2019 drept „Anul Cartii”. Si Anul Ziarelor in versiune clasica, as adauga eu. Pe vremuri, majordomii englezi dadeau cu fierul de calcat peste ziare, ca sa nu se murdareasca lorzii de cerneala tipografica. Ziarul insemna cultura si ceremonial.
Dar ce-i pasa lui Iohannis de carti si de ziare? Scrie sasul elocvent ca un Trabant, dom’le, scrie presedintele – sifonier, asa ca nu mai trebuie sa scrie profesionistii. Stavridul, cand vede un delfin, crede ca va ajunge si el avion.
