Domnul Madalin Hodor, mare sef la CNSAS, a pus pe facebook poza doamnei Camelia Bogdan – judecator impartial si, bineinteles, doctor in Drept – iar deasupra fotografiei a scris: „Eroi de sacrificiu. Camelia Bogdan. O adevarata eroina. Pentru ea nu iese nimeni in strada.” Da, suntem meschini si facem prea putin pentru eroii nostri. Trebuie reabilitati si Filimon Sarbu, si Vasile Roaita. Si Alexandra Sidorovici, judecator eminent si tovarasa de viata a lui Silviu Brucan. Ce frumos era cand strazile, scolile si chiar un oras – statiune (Eforie Sud) se numeau Vasile Roaita!
Singura forma de socialism care a mers in Romania a fost socialismul de la bloc, socialismul de „da-mi, vecina, o lingura de cafea, ca-ti dau si io o cana cu ulei.” Acum, USR ne tot ameninta ca-si va prezenta programul de guvernare. Asaaaa, ispititi-ne, ispititi-ne! Astfel, vom afla si noi cate biserici si-au propus useristii sa darame, in primul cincinal. Sau macar sa le evacueze, ca sa faca niste cluburi de rock. Dragi useristi, lasati, totusi, intacte vreo doua biserici, ca sa aratati ce primitiva era societatea pana sa apareti voi! Langa cele doua biserici, va rog sa construiti niste supermarket-uri de haleala. Cu 100 de feluri de branza, dintre care doar doua romanesti. Plus cinci frantuzesti si cinci italienesti. Restul de 88 sa fie din Olanda, neaparat din Olanda, fiindca laptele olandez e mai bun. O sa fie extraordinici si extramorocar cu USR si Ciolos, dar le lipseste un economist de talie. Ca raposatul Ion Dolanescu, de pilda. Intrebat ce parere are despre indicele Rasdaq, rapsodul a raspuns pertinent: „Da-i in gura ma-sii de nenorociti!” Dolanescu a fost un mare om de afaceri. Behaia niste taraneli imposibil de ascultat si avea mai multi bani decat toti tefelistii la un loc, ceea ce nu e greu, pentru ca in Piata Victoriei latra o buna parte din datoria romanilor la institutiile bancare.
Trebuie reinventata si presa. Propun un reportaj optimist. De la fabrica de catuse. Il incep eu. Va fi premiat la concursul SuperMegaHiperUltraScrieri. Mai jos, o ebosa a capodoperei neoproletcultiste. Asadar, Reportaj de la fabrica de catuse.
Peste gorgane se lasa seara. Era ora vecerniei, dar preotul fusese gonit de primarul userist. In biserica din Falastoaca, nu mai batea toaca, se auzea doar dobitoaca, ii ducea lu’ tac’su vaca. Nea Vasile Zabrele avea o vaca si o fata. Le confunda. Mandria lui era fabrica de catuse. Fusese un atelier de fierarie, dar nea Vasile a dezvoltat afacerea, cu fonduri europene. „Strabunicul, un om gospodar, a fost mare potcovar. Iar bunicul s-a apucat sa potcoveasca oameni. De atunci tot potcovim, si eu si tata, va invata meseria si fata.” E greu de spus ce mestesug stapaneste nea Vasile Zabrele. O fi catusier? O fi catusar? Catusier – ca armurier sau catusar – precum ceasornicar? Nea Vasile are parul argintiu, culoarea catuselor tinere, si obrajii ruginii, ca niste catuse ale unui condamnat uitat de Sistem la haules. „Cand ai fost cel mai fericit, nea Vasile?” Istovit, antreprenorul V. Zabrele a lasat lucrul si m-a invitat in biroul lui. Mi-a aratat televizorul. Putea sa-si ia ultimul model de plasma, dar e sentimental si a pastrat televizorul cu lampi al bunicului. „Dupa o zi grea de munca, ma uitam la stiri si am vazut-o pe Elena Udrea. Pe mainile ei lucea munca mea.” O lacrima ii rasarea din fantana ochilor de om bun, dar si-a sters-o pe furis, dupa care a ridicat privirea. Deasupra televizorului, nea Vasile tine icoana de suflet. Poza inramata a Monicai Macovei.
