La noi, expresia „cluburile de fite” este la fel de caraghioasa ca industria de profil. Am numit-o industrie cu ironie sau indulgenta, nu stiu nici eu. Dar e un fel de industrie, pentru ca aceste locuri, in general exclusiviste, au public, in Romania. Despre cluburi se dau stiri in ziare si imagini la televizii. Mai multa poleiala sau mai multa mocaciune? Aceasta-i intrebarea! Se incropesc cel mult doua-trei mese, pe seara, unde consumatia e consistenta – sticle de vin magnum si sampanii – iar acolo plateste de obicei o singura persoana. In rest, carpeala si lipitori, note de 2000 de lei pentru mese de opt- zece locuri, unde se aduna 25 de maimutoi.
Cluburile adevarate sunt in Manhattan, dar la New York clubul select inseamna ordine si dolari, balamuc controlat, nu bagabonteala, talente si figuri. Sa presupunem ca un club are 1932 de locuri. Intra 1832 de persoane, fix cu o suta mai putin. Afara, pe trotuar, asteapta 3000. 500 sau 700 au locuri la mese rezervate. Ceilalti 1000 si ceva sunt selectati de un bouncer de culoare. Bouncer-ul e un badigard mai bine calificat. Intr-un grup, trebuie sa fie mai multe fete decat baieti. Trei baieti si doua fete – la revedere, acasaaaa! Iar daca nu esti cuminte, bouncer-ul te si incinge. E un afis mic la garderoba, pe care nu-l citeste nimeni, si acolo scrie ca daca faci ca toti dracii, ti-o iei. Cei care au mese rezervate, sunt obligati sa lase o carte de credit managerului, inainte ca acesta sa-i indrume spre locurile lor. Nu se poate plati cash, ca sa nu se lase cu discutii, tocmeli, carcota. Bacsisul obligatoriu (20% din valoarea consumatiei) si taxele (10%) sunt incluse in nota, asa ca, daca ar plati cash, un zurbagiu ar putea sa spuna ca n-a fost bine servit si vrea sa dea spaga doar 10%. A avea masa se traduce a avea „bottle service”. La bottle service, orice sticla costa de la 500 de dolari in sus. Cu spaga si taxe, peste 650. O sticla la patru persoane. Daca sunt cinci, trebuie sa ia doua sticle. Si vor bea sampania in pahare de plastic de 100 de mililitri. Cei care n-au mese si iau cocktailuri direct de la domnul barman, primesc un pahar de plastic cu multe cuburi de gheata inconjurate de putin lichid colorat – de la 70-80 de dolari in sus muntele de gheata cu apa chioara la poale. Daca trec doua ore si cele patru persoane de la masa au ramas la aceeasi sticla, bouncer-ul vine cu nota si le spune clientilor care o lungesc ca sunt sute de aspiranti pe trotuar, care sunt zapaciti sa fie primiti in club. Cine vrea sa stea trebuie sa consume. O masa modesta de patru persoane costa de la 2000 de dolari in sus. Bine, daca e vorba despre doua cupluri stramtorate, se carpesc copiii si cu sapte – opt sute de pereche. Si cu banii astia, sapte-opt sute de dolari, nu esti smecher, esti un om normal, un nimeni care s-a respectat intr-o seara. Nu esti smecher nici cu 5000. Si nu merge schema „ma lipesc de masa milionarului”, fiindca milionarul din Manhattan nu vrea sa se legitimeze prin aplaudaci. Am uitat ceva. E bouncer si la veceu. Daca vomiti sau incerci sa-ti ridici seara cu vreun stimulent neconventional – afara din club, ca numarul de locuri e limitat si asteapta alti clienti, pe strada.
Distractia e o chestie serioasa. Reguli si bani.
