Situatia a devenit de nesuportat. Daca pomenesti despre abuzurile din Justitie, se apuca sa te faca pesedist niste gugustiuci eclozati alaltaieri. Dar nu zice niciunul „domnilor, cat a suferit bietul luptator anticomunist Iulius Filip!”
Stiti de unde mostenesc useristo – plusistii lipsa asta de compasiune? Exact cum am scris, ei mostenesc o lipsa. Si o mostenesc de la fesenistii si pedeseristii anilor ’90, care schimbau subiectul cand venea vorba despre tragedia indurata de Coposu sau de Rezistenta din Munti. De Rezistenta din Munti, rezistentul din Piata Victoriei, Vlad Voiculescu, n-a auzit nici pana acum. Si uite asa am ajuns in situatia de a batjocori un om torturat ca Iulius Filip si de a plange de mila domnului Augustin Lazar, care a spus ca e emotiv. Doamna Kovesi la fel, emotiva. S-a scuzat, la Bruxelles, fiindca avea emotii si a cerut voie sa se faca inteleasa intr-o limba care ii este straina – romana. Doamnelor si domnilor procurori, dar cand puneti catuse, n-aveti emotii? Dar femeile care plang in fata inchisorilor, dupa ce isi viziteaza barbatii, da, da, da, mamele, nevestele si fiicele acelea nu va impresioneaza? Emotivilor!
„Da-l incolo pe Iulius Filip, noi trebuie sa-l aparam pe Augustin Lazar!” – acesta este programul useristo – plusist. Asa vor baietii astia sa castige alegerile. Votati-i, ca vor avea grija de pensiile voastre! Tare as vrea sa vad ce se va intampla in scoli, cu useristo – plusistii la Putere. Va deveni legebetismul materie obligatorie? Ne vor baga in razboi civil, de dragul lui Timmermans? Fiindca LGBT in scoli va provoca un razboi civil. Iar pe Timmermans, care propovaduieste anticoruptia in timp ce castiga zeci de mii de euro pe luna, nu-l inghit nici olandezii. Partidul lui Timmermans are sase la suta in Olanda si doi europarlamentari. Doi!
Dar ce le pasa de chestiile astea odangiilor de procurori, condusi de Andrei Caramitru? Tatal lui Caramitru a facut un rol mare in filmul „Stefan Luchian”. O sa vedeti imediat unde vreau sa ajung. Ion Caramitru e(ra) un actor frumos, care l-a jucat pe un artist „urat la fata, cum nu se poate mai mult, dar transfigurat de o cautatura metalica, inflacarata de magnifice spiritualizari secrete” (Tudor Arghezi, „Din viata lui Stefan Luchian”). Ochii lui Luchian, insa, erau „de o frumusete de o imparateasca bijuterie neagra” (tot Arghezi, „Din zilele lui Luchian”). Arghezi a fost „frate de lapte cu Jean Steriadi, am supt, o luna de zile, la tita imprumutata a aceleiasi doici”, a impartit o camera, in chirie, cu Camil Ressu, s-a caciulit in fata avutilor vremii ca sa-i faca rost de bani lui Tonitza si l-a cunoscut pe I.L.Caragiale intr-o expozitie, in fata unui tablou de Luchian. Maturul Caragiale si tanarul Arghezi – privind un Luchian. In acel moment astral, Arta romaneasca a ajuns pe Marte, iar Elon Musk, Steve Jobs si alti maimutoi (mai ziceti si voi vreo doi!) se jucau in praf cu lipiciosu’, cantand „avion cu motor, ia-ne si pe noi in zbor!” Si tot Arghezi povesteste cum a murit Luchian. Era imobilizat la pat de vreo opt ani, „aproape mort de 6000 de zile”. Iar un nemeric l-a reclamat ca a falsificat un tablou pictat de el insusi. „DUPA CE PROCURORUL A ROSTIT FORMULA: <<IN NUMELE LEGII ESTI ARESTAT>>, A DOUA ZI LUCHIAN A MURIT DE TOT>>”, a mai scris Arghezi. O fi avut remuscari procurorul ala? Era si el emotiv?
Cu povestea asta i-am dat gata pe useristi, sunt convins. Curge emotia din ei ca indigestia dupa ciresele cultivate in livada unui fast-food din China. Te intelegi mai bine cu extraterestrii decat cu neomarxistii. Un extraterestru de bun-simt, daca ar vorbi despre procurori, intai s-ar documenta. Recunosc, am facut o greseala. Am pus in pagina intamplari din lumea Artei, iar neoutecistii au umplut zidurile cladirilor, chiar si ale cimitirelor, de graffiti (urla Basquiat in ei, ce naiba!) si de Muie. Tot orasul e o profanare.
