Luni, primareasa Firea a nenorocit traficul din nordul Bucurestiului. Toapa-sefa a Capitalei a amenajat o pista cu stalpi galbeni, pentru autobuze, pe traseul DN 1-Arcul de Triumf-Dorobanti.
A facut-o „experimental”, ea asa a zis, „experimental”, dar dara aia cu urina solida (experimentala, na!) era si marti dimineata pe asfalt. Atatea injuraturi, intr-o singura zi, nu si-a luat nicio romanca, de la Elena Ceausescu, pe 22 decembrie ’89. In multe metropole europene exista, e drept, banda pentru transportul in comun, dar nu-i ingradita, ca in lagar. Te-a prins Politia Rutiera ca ai luat-o pe naspa, te-a ars!
Este prima data cand cliseele Gabitei lui Pandele – „in numele bucurestenilor”, „am facut-o pentru bucuresteni” – nu i-au mai pacalit nici macar pe cei mai fideli alegatori, daca exista asemenea panaramezi. Aceste formule de captare a naivilor si increderea in Firea s-au pulverizat. Gabito, ca sa te scoti, ai o singura sansa! Desfiinteaza nu numai pista pentru autobuze, ci si pistele pentru biciclete! Te vor injura tefeleii si cativa corporatisti, dar te vor apara multi parinti, multi bunici si foarte, foarte multi soferi, carora le intra drogatii pe trotinete sub roti sau le sar maimute pe skateboard-uri in fata masinilor, cand e rosu pentru pietoni si verde pentru autovehicule. La semafoare, biciclozaurii ne rup si oglinzile laterale! Oase de ctitori ca Brancoveanu si Carol I sau de mitropoliti si artisti fac tumbe prin eternitate cand vad cum se scarpina niste ciudati in poponete, cu seile de biciclete, pe langa muzeele, bisericile si cladirile de patrimoniu de pe Calea Victoriei. Am mai scris o data ce i-a spus scriitorului Nicolae Iliescu un prieten stabilit la Paris. „Intra cu grija si respect in orice carciuma, oricum ar arata stabilimentul, ca poate acolo s-a pisat Balzac!”. Sau au baut absint Van Gogh si Toulouse-Lautrec, ascultandu-l pe Degas, vorbindu-le despre zadarnicia Artei. Cum va permiteti, nesimporcilor, sa pedalati cu chilotii infipti in cur intre Capsa si Athenee Palace?
