Desi aduc in studiouri si oameni interesanti (ziarici de elita, fotbalagii tatuati si patroni energici), televiziile de sport sunt niste umpluturi pe cablu, la care se uita doar zugravii care n-au prins nicio lucrare, in ziua respectiva.
Ieri, insa, fiind satul de incrancenarea de la posturile de stiri, am luat mistria (telecomanda) si am mutat pe Sport.ro. Moderatoarea Ioana Cosma (aceeasi fata draguta si de bun simt) il avea invitat pe Mick Jagger. Mi-am zis — atitudine teatrala! — nu se poate, vai, nu se poate! Nu era chiar Mick Jagger, ci prietenul meu Mihai Stoichita. Cand ai peste 50 de ani si parul alb, nu-ti mai lasi plete decat daca vrei sa rivalizezi cu Mos Craciun. Primele doua minute n-am auzit nimic din ce a spus domnul Stoichita. Ma uitam fascinat la patriarhul biblic de la Vama Veche. Dupa ce mi-am revenit, l-am ascultat vorbind despre sistemul competitional, punand in spatele Ligii deciziile televiziilor care au luat drepturile de transmisie. In sprijinul spuselor sale a venit cu zgura intelepciunii populare. „Carte multa nu se cere, prost sa fii, sa ai putere”. Maestre, se poate? Un intelectual ca dumneavoastra sa recurga la argumente soldatesti, din categoria „la bateria in lasare, nici in p… nu te doare!”? „Avem un campionat foarte slab”, a concluzionat artistul invitat de Ioana Cosma. Bineinteles! Anul trecut, cand el antrena distinsa echipa Petrolul Ploiesti, campionatul era bun. Mai departe nu stiu ce a spus, dar mi-am adus aminte de-o poveste de-a lui. In tinerete, a jucat la Jiul Petrosani si, cand a plecat de acolo, si-a uitat in Vale colectia de viniluri. Va dati seama unde au ajuns! Abia acum m-am prins. Prietenul meu Stoichita a fost profesorul de rock al lui Miron Cozma.
