Am vazut pentru a doua oara, la HBO, „Podul spionilor”, aparut in 2015. Incropesc cateva randuri cu intarziere, dar puteam sa o fac si peste sapte ani, pentru ca am scris despre Podul Glienicke cu doi ani inainte de premiera filmului (11.06.2013, in articolul „Ponta, comportament provincial la Berlin”). Scuzati delictul de trufie!
Pentru ca autoritatea (artistica si nu numai) i-a permis, Spielberg a facut un film apropiat de adevar. Spionii americani ai lui Spielberg nu sunt supermeni, iar rusii nu sunt neciopliti, ca in supermegacacaproductiile cu efecte speciale, cu Bruce Willis, Arnold si alti mascarici. La sfarsitul anilor ’50, americanii au prins un spion sovietic. Agentul nu-i vreun musculos. Are proteza, chelie, e un mosulete sobolaniu. In timp ce presa inflamata si opinia publica prostita cer condamnarea la moarte a spionului prezentat ca o bomba atomica vie, avocatul rusului (Tom Hanks) se duce acasa la judecator si negociaza o pedeapsa de 30 de ani, luand in calcul un eventual schimb de prizonieri. Daca s-ar fi intamplat asa ceva in Romania anilor 2010-2016 (avocatul in vizita la judecator!), ar fi fost arestati si judecatorul, si avocatul. Mai mult, in pledoaria sa, avocatul il lauda pe rus pentru ca n-a turnat, pentru ca a fost fidel cauzei lui, tarii lui. Majoretele anticoruptiei din presa noastra de azi ii aplauda pe sifonari.
Datorita supletei cu care a negociat avocatul, spionul sovietic este schimbat cu un pilot american capturat de rusi si un student la Yale, harponat de redegisti. Marele merit al lui Spielberg e ca ii construieste pe securistul american, pe securistul sovietic si pe securistul est-german fara discriminari si fara sa-i demonizeze. Spielberg nu lucreaza cu securisti buni si securisti rai, cu securistii lor si securistii nostri. Spielberg lucreaza cu securisti. Inteligenti si parsivi.
„Podul spionilor” poate fi vazut si ca un film despre zadarnicia votului. In 2016, in America, in Rusia, in Romania, securistii ne servesc inca o apa -incalzita a saptea, a opta, a paispea oara- din oala cu fasole a Razboiului Rece.
”Daca s-ar fi intamplat asa ceva in Romania anilor 2010-2016 (avocatul in vizita la judecator!), ar fi fost arestati si judecatorul, si avocatul.”
pe vremuri se spunea ca hartia suporta orice, acum se poate spune ca web-ul suporta orice.
deci constatarea:
ai vazut filmul de 2 ori;
nu ai inteles nimic nici din film si nici de ce se petrece in jurul tau!
concluzia:
daca dupa inca 2 vizionari situatia persista, renunta sau arunca televizorul. E stricat!