Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Razvan Ioan Boanchis » Nu-i asa ca va era dor de biciclozaurii de pe Calea Victoriei?

Nu-i asa ca va era dor de biciclozaurii de pe Calea Victoriei?

Autor:

In ultimii sapte-opt ani, cand izbucnea primavara, aveam si eu trei teme. Puteti sa le ziceti idei putine si fixe, ca nu ma supar. Cele trei obsesii erau Pastele sau 1 Mai de all inclusive la bulgari, maidanezii si biciclozaurii de pe Calea Victoriei. La bulgari renunt. Azi.

 

Nici de maidanezi nu prea imi arde, fiindca nu mai e Vadim si cu el aveam polemici frumoase. Fraza care il enerva cel mai tare si in care se regasea era “maidanezii, cand sunt castrati, se tavalesc cu mai multa demnitate decat iubitorii de maidanezi, la mitinguri.” Vadim se oparea rau. “Hingherul nebun vrea sa omoare cainii cu tirbusonul.” Eu plusam, sa-l exasperez. Dupa ce n-a mai fost ales in Parlamentul European, i-am scris “o slujba iti gasesc eu, nu te las. Te fac ucenicul meu. Iti iau si doi maidanezi si din cinci in cinci minute iti dau tonul la aforismul <<cine nu iubeste cainii, nu iubeste nici oamenii>>. Dar eu va iubesc pe toti trei. O sa va cumpar si parizer.” Cred ca Vadim se distra si el. “Hingherul sadic e baiat talentat, dar croit stramb. E clar, are gena de criminal.” In vara lui 2015, cu vreo doua luni inainte sa se prapadeasca, Vadim m-a sunat, cauta cumparator pentru o carte intr-un singur exemplar. Cand Ceausescu si-a acordat sceptrul de presedinte si a fost omagiat de Dali, Uniunea Scriitorilor a scos un volum cat o cutie de cizme, cu texte olografe ale poetilor si prozatorilor nostri si grafica de Corneliu Baba. Vadim cerea 35.000 de euro pe lada cu ode ceausiste. Ne sunase pe mine si pe inca 500 de politicieni, oameni de afaceri sau ziaristi. Nu l-a ajutat nimeni. Cand a murit, am scris ca mie imi va lipsi acest om. Atunci, zeci de persoane cu suflet au fost acuzate de catre propagandisti ca sunt suspecte de “sindromul Stockholm”. Ce-i aia? Un rahat.

Trec la biciclozaurii de pe Calea Victoriei, dar aici nu mai e loc de duiosie. La Paris, se spune ca, in orice loc ajungi, calci prin istorie. Scriitorul Nicolae Iliescu mi-a povestit (am mai bagat-o pe-asta) ca un prieten stabilit la Paris i-a zis in “orice bistro intri, trebuie sa te simti maret. Poate ca acolo s-a pisat Balzac!” Pentru Bucuresti, Calea Victoriei inseamna Paris. Nu Micul Paris. Paris. Habar n-ai unde s-a pisat Eminescu! Iar acesti corporatisti de o ignoranta feroce au spintecat Calea Victoriei cu o poteca unde se scarpina in cur cu seile de bicicleta. N-am nimic cu biciclistii in varsta de 10 sau 20 de ani. Eu am boala pe tefeloazele de peste 4o de ani, care, in anii ’90, mancau mici la “Cocosatu'”, iar acum se dau bruxellezi. Daca ii intrebi “ce faceti, papagalilor batrani?”, iti raspund ca “asa-i si la Amsterdam”. Daca n-au putut sa ia Rijksmuseum de la Amsterdam, au luat bicicletele. Atunci sa mergem si in saboti si sa desfiintam perdelele – cine a fost in Olanda stie ca olandezii n-au perdele – ca “asa-i la Amsterdam”. Stam la geam in sula goala si in saboti.



Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 21-04-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!